Tov. Ana Pauker:Nu-mi amintesc toate. Erau o serie de lucruri. In Pravda s-a scris ca si la noi fara indoiala vor fi asemenea lucruri, si citind aceasta poate a fost o banuiala.

Sau chestiunea cu Sovietul, sau alte chestiuni, cu Casa Scinteii, se discuta, se facea si apoi se puneau lucrurile gata discutate in fata Biroului Politic. Era si vina mea ca nu era munca colectiva.Probabil ca exista neincredere in Luca, ca eu il sustineam pe el si Luca simtea un sprijin si mi se parea ca trebuie sa fiu obiectiva si nu subiectiva, dar eram subiectiva de fapt, dar in niciun fel n-am avut cu Luca o platforma aranjata sau nu, si niciun fel de intentii de fractiuni, de rasturnare.

L-am intrebat pe Luca: "tu ce vrei, vrei sa fii secretar general? Spune cinstit." - O, doamne fereste. - "Atunci de ce faci toate acestea, de ce tipi in sedinte, te arunci la tov. Gheorghiu?" Nu stiu ca l-a intepat undeva, l-a jignit la ceva. Avea explicatiile lui.

Tovarasilor poate sa le para curioasa atitudinea mea ca reiese ca as fi un inger si ca toate chestiunile acestea n-au nimic comun cu mine. Nu. Nici n-ar fi fost posibil. Am facut greseli cu duiumul, poate cit altii, nu ca poate, fara indoiala mai mult decit altii. Insa ceea ce am spus-o in permanenta si o repet si acum ca in niciun caz nu pot sa spun, pentru ca nu este adevarat, ca am fost vreodata necinstita, ca am avut vreo intentie impotriva partidului, ca am fost un dusman al partidului, ca am vrut sa fac cariera, ca am pornit de la aventuri si socoteli de felul acesta, ca am facut cultul personalitatii si ca eu l-am introdus. In toata atmosfera care era, tipam si eu cu toata lumea si poate mai mult sau mai putin "Stalin in sus si in jos". Parerea mea era ca Stalin este geniu al omenirii contemporane, socotindu-l pe Marx, Engels si Lenin nu mai putin ca el cel putin – nu ca este deasupra lor – si ca este ceva care sta cu ceruri deasupra tuturor celorlati comunisti din lume. Aceasta era convingerea mea. Aceasta este un lucru pe care il acceptam in mod sincer si fara interes si socoteam ca noi toti ceilalti nu sintem Stalin si ca nu trebuie sa facem si noi acelasi lucru ce se face in URSS cu Stalin.

Mi s-a facut si din aceasta o vina ca de ce sa nu fie fotografii in toate partile, ca caut sa surp autoritatea cuiva. Aceasta este o chestiune care am aflat-o intimplator, din discutiile lui Stela Blagoeva si o spun pentru ca a murit, altfel n-as fi spus-o.

Totusi, pina la urma, in toata socoteala cultului personalitatii, n-am protestat cind eram strigata la tribuna "Ana Pauker" si cind de ziua mea se faceau diverse lucruri si se aduceau flori sau cind am fost facuta "simbolul femeii romine". Nu eram impotriva socotelii acesteia. Dar ca am introdus eu cultul personalitatii…

Pe Luca eu l-am sustinut si aceasta a fost o mare greseala. Si in genere ar fi trebuit sa fiu mai dura cu iesirile lui. Exista o anumita subiectivitate, repet aceasta, care era bazata pe lucrul acesta: oare nu exista o anumita atitudine fata de el? Pentru ca dupa citeva luni s-a pus chestiunea scoaterii din tara.

Tov. Vinte: Cine a pus-o?

 

Tov. Ana Pauker: A fost pusa la Moscova, s-a spus lui Visinski.

Tov. Vinte: Este verificat ca nu.

Tov. Ana Pauker: Stalin a murit, dar Molotov care era prezent si Susaicov care era prezent, nu au murit. A plecat o delegatie de partid, eu am ramas in tara, dar am fost chemata urgent si eu la Moscova cu avionul si s-a pus problema: "dar voi nationalism nu aveti in tara?" Am spus "Ba da, uite Patrascanu care a facut cutare." "Lasa pe Patrascanu, altii". "In conducerea partidului? Nu cunosc." Atunci s-a pus chestiunea daca Ana Pauker si Vasile Luca sa plece din tara, aceasta nu este nationalism?

Tov. Vinte: Acolo s-a pus chestiunea, dar aici nu.

Tov. Ana Pauker: S-a pus lui Visinski.

Tov. Vinte: Lui Visinski nu s-a pus chestiunea cu Luca, aceasta este dovedit.

Tov. Ana Pauker: Atunci nu s-a spus adevarul acolo. S-a spus ca nu este just, ca sintem partid de clasa si nu de rasa.

Au trecut 10 ani si mai bine si nu am sa uit aceste cuvinte.

Tov. Vinte: Problema lui Luca nu s-a pus lui Visinski.

Tov. Ana Pauker: Atunci am fost pacalita si nu stiu cui.

Tov. Vinte: Nimanui nu s-a pus aici.

Tov. C. Pirvulescu: "Partid de clasa sau de rasa" a fost o chestiune principiala.

Tov. Ana Pauker: S-a spus despre Ana Pauker si Vasile Luca ca unul este ungur si altul evreu. N-am fost beata. Dupa doua zile au plecat in tara.

Tov. Apostol: Cind v-ati intors ati ridicat problema?

Tov. Ana Pauker: Gresala mea a fost si asta. Este o conducere, tinara, abia a inceput, nu trebuie sa vin. Eram convinsa ca Luca nu stie si nu i-am spus si am socotit ca este o chestiune secreta si am socotit ca nu trebuie sa ridic chestiunea aceasta in conducere.

Tov. Vinte: Dar cu Luca ai discutat.

Tov. Ana Pauker: Nu, nu. N-am discutat cu Luca. Cind am fost la tov. Gheorghiu si a fost si Moghioros acolo si Luca a spus "nu este incredere in mine si daca sint ungur sa fiu expulzat?" am ramas traznita ca de unde stie. Din ceea ce a spus ca este ungur si trebuie scos din tara, am inteles ca stie. Ii spusese Susaicov. Eu nu m-am gindit sa-i spun ca sa nu se faca zizanie si am spus ca nu este cazul. Niciodata nu i-am facut repros cuiva.

Tov. Apostol: Cind a fost aceasta?

 

Tov. Vinte: In 1946.

Tov. Ana Pauker: De anul nou.

Tov. Apostol: Dupa Conferinta nationala a partidului nici tov. Gheorghiu nu i-ai spus?

Tov. Ana Pauker: Ce sa-i spun, cind era cu mine la Moscova?

Tov. Apostol: Toti auzim pentru prima data aceasta chestiune.

Tov. Ana Pauker: Nici tov. Gheorghiu nu i-am facut reprosuri si trebuia sa punem problema in conducere ca nu este bine si s-ar fi lamurit o serie de chestiuni si n-as fi ramas cu ghimpele. Tov. Gheorghiu a spus: "Lasa, s-a ispravit" si nici eu pina in ziua de azi n-am vorbit de chestiunea aceasta, dar pentru ca ati insistat, am spus-o. N-am spus-o nimanui cu nume. Si era greseala de la inceput. Cind m-am intors, trebuia s-o spun si n-ar fi ramas la mine niciun fel de ghimpe si ginduri.

Tov. Moghioros: Ghimpele acesta nu s-a transformat, nu s-a dezvoltat pentru ca nu s-a pus problema pina la capat, pentru ca a fost si un altul, era si Luca care n-a pus in aceasta problema de a parasi tara? Nu cumva aceasta a facut sa aveti un punct de vedere comun si de a va apara reciproc?

Tov. Ana Pauker: Luca de la mine n-a aflat niciun cuvint si cind ai venit si ai aflat ai spus "si eu sint ungur".

Tov. Moghioros: O serie de fapte arata ca ai purtat un ghimpe, ai fost nemultumita, stiai ca si Luca a avut impresia ca este persecutat si intr-o serie de chestiuni ati avut pareri comune, ai aparat pe Luca si el te-a aparat.

Tov. C. Pirvulescu: Aceasta v-a apropiat si mai mult.

Tov. Moghioros: Si aici s-a creat platforma pentru aceasta intelegere.

Tov. Ana Pauker: In ce ma priveste pe mine, am avut naivitatea, poate nu naivitate, eu eram convinsa ca aceasta este o treaba a lui Bodnaras. Susaicov mi-a spus mie, era baut, nu eram atunci cred prima secretara, si beat fiind mi-a spus "de ce tolerezi ca fiind in conducerea partidului, sa se trimita rapoarte impotriva ta anumitor organe de la Moscova" si cum omul era beat, am spus: "Lasa". "Nu, tu trebuie sa ceri socoteala. Daca se trimit rapoarte de acestea, sa le vezi." Cum eram venita de la Moscova, cuvintul unui om din NKVD era ceva, n-am avut nici atita demnitate sa spuna ca este conducerea partidului, cum sa trimita rapoarte si vazind ca este beat si spune ce nu trebuie, am spus "da, da." Zice: "face prost ca trimite rapoarte impotriva ta la Moscova si scrie lucruri necontrolate. Nu trebuie sa tolerezi." Asa ca m-am gindit ca si scoaterea din tara trebuie sa fie ideea lui Bodnaras. La un moment dat s-a mers cu ideea aceasta.

Eu n-aveam niciun fel de sentiment ca este ceva serios. La un moment dat, cine stie din ce motive, a spus omul o vorba si eram convinsa ca n-a ramas nimic in ce ma priveste si am pus chestiunea de ce nu se pune in colectiv, era explicabil. Sintem veniti din diferite locuri, cu diferita educatie, oameni diferiti, era greu, dar cumva trebuie sa se incheie un colectiv de munca si imi faceam reprosuri ca nu stiu cum sa fac, cum sa lucrez ca sa fie inchegat colectivul. Eu lucram cu plan, n-aveam sedinte regulate de a vedea cum merge munca.

Tov. Moghioros: Si cind depindea de tine, tot nu mergea bine.

Tov. Ana Pauker: Tocmai, spuneam ca e si vina mea.

Tov. Moghioros: Cind era vorba sa duci munca colectiva, nu o faceai.

Tov. Ana Pauker: Da si cautam sa explic ca cu timpul va veni. Si imi faceam reprosuri. Am avut si experienta. De ce nu sint in stare nici eu si nu se face ca sa lucram colectiv? Sigur ca era si vina mea. Si imi dadeau vina mie in mod deosebit, insa fara sa gindesc ca ar fi din pricina unei antipatii fata de mine. Poate si din ingimfarea mea m-am gindit ca cu mine s-au aranjat lucrurile, ca nu este cazul sa ma scoata, ca sint un om cu care se poate lucra. Asa gindeam eu. In privinta aceasta n-a ramas un ghimpe ca sint cuiva in drum. Mai degraba mi se parea despre Luca, nu ca l-ar impiedica pe cineva, ci ca este o aversiune personala din amindoua partile.

Tov. Apostol: In ce priveste organele acestea, nu s-a stabilit sa se dea situatii, dosare ale conducerii?

Tov. Ana Pauker: Nu ale conducerii partidului. Tov. Spandarian ii ceruse tov. Gheorghiu sa dea dosare de cadre ale unor membri de partid.

O alta problema este si o chestie cu ilegalitati, cu foarte multe ilegalitati, este si constiinta mea incarcata si cu chestia cu arestarile de atunci.

Au fost aici tovarasii sovietici, grupa aceea cu reforma si a venit Macarov si mi-a spus: "tovarasi, sa stii ca dam peste cap reforma baneasca din cauza colectarilor. Si d-ta esti cu colectarile si uite cum stau lucrurile, ce procent nu s-a facut." Si mai era atunci o idee cu ce se facea in URSS cu culacii, se ducea Kaganovici, Molotov, Ordjonikidze, toti tovarasii erau trimisi in sate, raioane, regiuni si se scoteau colectarile. "voi sinteti intr-un moment crucial. Sau se fac colectarile si aveti o rezerva de grine cu care puteti sa porniti, sau sa dati peste cap reforma". Eu stateam la Bucuresti. La tara am fost ca la parada, la citeva gospodarii colective, cum se facea, cu toata suita, cu doua masini pe deasupra. N-am fost intr-un sat fara masini, fara suita, sa stiu ce este realmente.

S-a spus ca grinele sint la culaci, de dat n-au graba si ne-am sfatuit ce sa facem. A spus ca este o chestiune exceptionala. Am spus sa facem o sedinta. Am facut o sedinta cu comitetele regionale si au plecat o serie de oameni, fiecare a facut cum s-a priceput. Mi se pare Sorin sau Pavel a inceput cu judecata, am gasit ca este minunata, ca tot pe baza aceasta este cum s-a facut in URSS si taranii saraci erau aceia care dadeau sprijin ca sa se dea la cap culacilor. Pentru ce sa luam noi adica si sa ne ridicam in cap toata taranimea? Cu ajutorul si solidaritatea lor sa scoatem grinele. S-a pus chestiunea culacului in mod deosebit. Aceasta era o chestie gresita. S-a vazut atunic in masura mai mica, ulterior mai clar.

Tov. Vinte: S-a vazut ca erau 2.000 oameni arestati si la o sedinta s-a hotarit sa se dea drumul acestor oameni.

Tov. Ana Pauker: Oamenii care veneau de pe teren spuneau ca culacii tineau grinele la taranii saraci si mijlocasi.