Dupa lucrarea lui Armin Heinen, Die Legion "Erzengel Michael" in Rumänien (München, 1986), cea mai solida monografie consacrata Miscarii legionare, istoriografia germana produce o noua lucrare fundamentala * consacrata unei probleme inrudite: viata parlamentara in Romania sub domnia regelui Carol al II-lea.

In cercurile de specialitate, tinarul cercetator Hans-Christian Maner era cunoscut prin lucrarea sa de licenta dedicata metamorfozei cunoscute de actul de la 23 august 1944 in istoriografia comunista din Romania. Ea il recomanda pe autor drept un cercetator foarte bine documentat, mergind pina la texte de circulatie restrinsa, si cu un remarcabil simt analitic.Aceste calitati se regasesc amplificate de dimensiunile noii sale investigatii avind, de aceasta data, ca obiect un subiect de insemnatate majora in istoria contemporana a Romaniei: activitatea parlamentara in ultimii ei ani de existenta.

Investigarea problemei – si a perioadei – prezinta doua mari dificultati. Mai intii, nu exista arhive ale partidelor politice din perioada interbelica. Odata cu instaurarea regimului comunist si cu lichidarea partidelor si a organizatiilor democratice, arhivele acestora – atitea cite au mai existat in perioada 1947-1948 – au fost confiscate de autoritatile comuniste si, deocamdata, soarta lor este necunoscuta. Cercetatorul dispune, in schimb, de fonduri documentare, de intindere si valoare inegala, ale unor personalitati politice din perioada interbelica (in primul rind regele Carol al II-lea, mai ales fondul Casa Regala, deosebita de actele personale ale suveranului), precum si ale unor institutii, indeosebi Directia Generala a Politiei, Ministerul Propagandei Nationale etc.

Din nefericire, asa cum a constatat si autorul insusi, "in ciuda asigurarilor primite anterior de la autoritati cu raspundere, cercetarea a fost asociata cu numeroase piedici. Dorinta de democratizare si de deschidere alearga mai repede decit procesul concret. Munca de arhiva nu este acum, ca si inainte, un lucru de la sine inteles" (p. 21).

Cea de-a doua mare dificultate este generata de vastitatea si complexitatea temei alese. Daca investigatia vietii parlamentare nu se margineste la simpla inregistrare si analiza a alegerilor si dezbaterilor parlamentare, daca ea este privita – asa cum a facut si autorul – ca o sinteza a fortelor social-politice ale tarii si a confruntarilor dintre ele, atunci perimetrul problematic se largeste considerabil, iar cercetarea parlamentarismului devine, practic, istoria vietii politice a societatii romanesti. Este ceea ce a facut Hans-Christian Maner si in aceasta rezida valoarea exceptionala a cartii sale.

Volumul este alcatuit din doua mari parti, precedate de doua capitole introductive privind, primul – istoriografia, izvoarele, formularea problemei si principiile metodice, iar cel de-al doilea – situatia politica din Romania in perioada premergatoare revenirii in tara a printului Carol (care renuntase la calitatea sa de print mostenitor, in 1925).

Prima parte a cartii este dedicata sistemului politic in deceniul 1930-1940, atentia autorului indreptindu-se asupra relatiilor dintre monarh si partidele politice, cu toate peripetiile acestor raporturi, care au evoluat de la conlucrare la confruntare, sfirsind cu lovitura de stat din februarie 1938, care a pus capat sistemului democratiei parlamentare si a instituit regimul autoritar al regelui Carol al II-lea.

A doua parte a cartii prezinta activitatea Parlamentului intr-un foarte larg context istoric, care urmareste ramificatiile acestei activitati in confruntarile dintre conceptiile despre organizarea statului: "statul taranesc", sistemele corporatist si dictatorial, in structurile social-economice ale tarii, in variatiile inregistrate de triunghiul monarh–guvern–parlament.

Sistemul parlamentar din Romania anilor ‘30 a cunoscut o perioada de criza, ale carei radacini coboara inca inainte de primul razboi mondial, cind viata politica romaneasca a fost dezbinata de principiul "Dati-mi guvernul si va dau parlamentul" sau, in formularea lui Petre P. Carp – "In Romania nu exista guverne parlamentare, ci parlamente dependente de guvern" (p. 504).

Aceasta realitate nu s-a modificat dupa desavirsirea unitatii nationale. Autorul subliniaza corect ca, in ultima instanta, Constitutia din 1923, celebrata ca un superlativ al democratiei, a ingaduit continuarea vechilor practici anterioare adoptarii ei, iar legea electorala din 1926, care a introdus "zestrea guvernamentala", acordata partidului care obtinuse 40% din voturi, a oferit partidului aflat la cirma tarii un mijloc eficient de a-si asigura puterea.

Hans-Christian Maner este primul istoric care utilizeaza in studiul istoriei contemporane a Romaniei conceptul lui Harry Eckstein "internal war" (folosit de istoricul american Paul E. Michelson in volumul sau Conflict and Crisis. Romanian political development, 1861-1871, New York, Londra, 1987), dar pe care autorul nu il intelege in sensul literal de "razboi intern", ci, in spiritul teoriei lui Eckstein, ca o gama variata de formelor de confruntare dintre detinatorii puterii si pretendentii ei, mergind de la manifestatii la ciocnire violenta (vezi pp. 27-28).

Viata politica romaneasca a fost dominata de apriga comparatie dintre partide pentru a accede la putere, o competitie atit de inversunata, incit a facut sa esueze orice incercare de constituire a unui guvern de uniune nationala si a dus, in anumite momente, jocul politic intr-un impas total.

Acest sistem, minat de criza, a fost amenintat din doua directii: regele Carol al II-lea, partizanul conducerii autoritare, si Miscarea legionara, expresie a frustrarilor generatiei tinere, dispusa sa recurga la mijloace violente pentru a-si lovi adversarii.

Alegerile din decembrie 1937, cu cea mai scazuta participare – 66,1% – din consultarile electorale (p. 247) si cu rezultatul lor neconcludent (nici un partid nu a obtinut 40%) au precipitat instaurarea formulei autoritare dorita de suveran.

Hans-Christian Maner spulbera, asadar, imaginea idilica a unei societati democratice in Romania interbelica: in nici o tara – constata el – starea exceptionala nu a existat, cu exceptia unor mici intreruperi, atit de mult timp in vigoare, ca in Romania" (p. 528). "In nici un stat influenta monarhului asupra corpurilor legiutoare nu a fost atit de mare ca in Romania" (ibidem). "In nici un stat din Europa Central-Rasariteana si de Sud-Est nu s-a cirmuit atit de mult timp cu un sistem exclusiv formal" (p. 529).

Intr-o epoca aflata sub semnul insituirii regimurilor dictatoriale de extrema dreapta sau stinga, fragila si imperfecta, democratia din Romania nu putea rezista asaltului totalitar.

Cartea lui Hans-Christian Maner realizeaza o ampla fresca a vietii politice romanesti, de la actorii jocului politic la curentele de gindire si solutiile oferite de elitele traditionale si contestarii generatiei tinere, hotarita sa infaptuiasca "schimbarea la fata" a Romaniei.

Istoricul german releva carentele regimului democratic din Romania, ele insele reflex al structurii economice si sociale a tarii.