Mostenitorii Securitatii - in primii ani de democratie

Filip Florian Marius Oprea

 

The story of how former Securitate transformed itself into new intelligence agencies is a thriller. The authors give a full account on two very controversial services - Romanian Service of Information and UM-0215. All the political scandals that accompanied these tumultous years of transition from communist totalitarian system to democracy had their correspondent in the history of these services.

  Cei care au crezut dupa 22 decembrie ca vor inlatura Securitatea si-au facut iluzii. Securitatea din Romınia, la fel ca toate instituTiile similare din fostele Tari socialiste, este organizata in asa fel incit, chiar daca unii dintre sefii ei dispar, funcTioneaza in continuare fara ei. Ierarhia este organizata pe principiul sirului indian, sau ca o coada pe un singur rind. Cind unul dintre sefi dispare, sirul face un pas in faTa si locurile sint ocupate automat. Aceasta organizare are totusi o hiba, care a distrus unitatea aparatului: daca seful din capul sirului o ia in alta direcTie, tot sirul il urmeaza.

 (colonel de Securitate din Dolj, pensionat la cerere in 1990)

 Dizolvarea Securitatii in apele puterii

Gruparea care a preluat puterea in Romınia in decembrie 1989, imediat dupa fuga precipitata a soTilor Ceausescu, s-a ingrijit de la bun inceput de soarta Departamentului SecuritaTii Statului - fie si numai din cauza ca mulTi dintre componenTii ei fusesera, ca oponenTi ai lui Ceausescu din interiorul regimului, subiecTi ai atenTiei temutei poliTii politice a regimului comunist. In haosul generalizat care a domnit in acele zile, modul de dizolvare si de punere sub control a DSS n-a fost clar precizat din prima clipa in succesiunea de acte normative emise de puterea provizorie in acest sens. Mai intii, in Comunicatul catre Tara al CFSN, citit la Televiziune de Ion Iliescu pe 22 decembrie 1989 in cursul serii, se spunea doar ca "intreaga putere in stat este preluata de Consiliului Frontului Salvarii NaTionale. Lui i se va subordona Consiliul Militar Superior, care coordoneaza intreaga activitate a Armatei si a unitaTilor Ministerului de Interne". Desi aceasta formulare era suficient de confuza pentru a amplifica nesiguranTa si deruta fara margini din acea perioada, CFSN a revenit abia pe 24 decembrie Õ89 cu un alt comunicat, in care se arata: "UnitaTile Ministerului de Interne se vor integra in Ministerul Apararii NaTionale, care preia comanda unica asupra tuturor trupelor si mijloacelor de lupta ale Tarii".

O mutare deloc lipsita de importanTa pe tabla de joc a acelor zile a reprezentat-o emiterea de catre CFSN, pe 25 decembrie, a unui decret, cu un unic articol, care avea urmatorul conTinut: "Se numeste in funcTia de Ministru al Apararii NaTionale general-colonelul Nicolae Militaru". Suspectat de catre Ceausescu de tradare in favoarea KGB, generalul Militaru fusese indepartat din funcTiile de comanda de aproape un deceniu, timp in care se aflase sub atenta supraveghere a SecuritaTii. Odata instalat in funcTie, ministrul apararii a semnat chiar a doua zi dupa investirea sa, alaturi de Ion Iliescu (pe atunci presedinte al CFSN) un nou decret privind soarta fostului DSS. La articolul 1 se preciza: "Trec in componenTa MApN Departamentul SecuritaTii Statului, Comandamentul Trupelor de Securitate, impreuna cu organele si unitaTile din subordinea acestora. Sint incluse in acestea structura, bugetul, personalul, armamentul, muniTia, tehnica din dotare, fondurile fixe, precum si activul si pasivul din Tara si din strainatate".

Daca la nivelul documentelor oficiale povestea demolarii Departamentului SecuritaTii Statului s-a rezumat la textele amintite ceva mai devreme, cu totul altfel au stat lucrurile in plan concret. Ura unei Tari intregi impotriva SecuritaTii a dus pretutindeni in decembrie Ô89 la luarea cu asalt a sediilor acestei instituTii si la catalogarea salariaTilor DSS drept teroristi. Daca, in Sibiu, cladirea Inspectoratului JudeTean al Ministerului de Interne a fost transformata in ruine, iar lucratorii ei TinuTi prizonieri intr-un strand dezafectat, si in alte din localitaTile Tarii, odata identificaTi, unii dintre securisti au fost sub observaTie sau chiar au fost arestaTi si trecuTi sub paza militara. In paralel, unele cadre DSS au cautat sa-si puna pielea la adapost cit mai rapid cu putinTa, iar alTi ofiTeri si subofiTeri au profitat de balamucul peste tot prezent si, nu doar ca au distrus, dar mai ales au sustras documente importante, pe care ulterior le-au utilizat in folos personal, pentru a-si proteja viitorul, sau in reglarea unor conturi. Pentru a oferi un singur exemplu al dimensiunilor fenomenului, un singur exemplu, tot din Sibiu: in decorul hiperagitat din decembrie 1989, cind orice zvon capata dimensiuni astronomice, cind orice suspect era automat acuzat de terorism, cind strazile erau mai populate ca niciodata, in acest oras au fost omoriTi doi ofiTeri ai DSS - seful arhivelor SecuritaTii si subofiTerul care raspundea de corespondenTa secreta. Amindoi au fost impuscaTi din spate, in zone foarte linistite ale orasului.

*

Arestarea pe 31 decembrie 1989 a general-colonelului Iulian Vlad, seful DSS, a general-locotenenTilor Gianu Bucurescu si Aristotel Stamatoiu, adjuncTi ai ministrului de interne Postelnicu si a general-locotenentului Vasile Gheorghe, fost sef de direcTie in MI, a avut darul - cel puTin pentru un timp - sa lase impresia ca noua putere instalata in Romınia are cu adevarat de gind sa o rupa cu trecutul. De altfel, dupa 22 decembrie, ofiTerii SecuritaTii au asistat practic la dispariTia instituTiei in care lucrasera. Cu toate acestea, documentele stocate in arhivele DSS, vasta reTea de informatori, potenTialele servicii care puteau fi aduse de catre ofiTerii de informaTii si, nu in ultima instanTa, afacerile "de milioane" ale SecuritaTii nu puteau ramine nevalorificate sau lasate de izbeliste.

Pe fondul manipularii opinei publice, in primele luni ale anului 1990 s-a desfasurat o intensa activitate de regrupare a "familiilor" securistice, in paralel cu eforturile unor demnitari ai momentului de a le controla. Dupa lunile de deruta, marcate de rafuielile dintre ministrul apararii si comandanTi ai armatei cu virfuri ale fostului Departament al SecuritaTii Statului, a venit si vremea deciziilor "asezate". S-a trecut deci la o judicioasa imparTire a mostenirii SecuritaTii. Am vazut ca, formal, DSS trecuse inca din 22 decembrie in subordinea Ministerului Apararii. In 31 decembrie, imediat dupa arestarea lui Iulian Vlad si a apropiaTilor sai, presedintele CFSN, Ion Iliescu, l-a numit comandant al Departamentului SecuritaTii Statului pe Gelu Voican Voiculescu (la acea data, viceprim ministru in guvernul provizoriu). In seara aceleiasi zile, la orele 22, el a organizat o sedinTa extraordinara la sediul Internelor, convocindu-i pe ofiTerii superiori din Securitate. La intrunire, Voican le-a garantat ofiTerilor DSS ca noua putere nu va purta un razboi impotriva persoanelor, ci se va limita doar la dezmembrarea structurilor poliTiei politice comuniste. Incepind cu 2 ianuarie 1990, generalul Militaru si Voican Voiculescu au coordonat preluarea de catre MApN a structurilor SecuritaTii. Concret insa, cadrele DSS nu au primit funcTii militare in cazarmile si comandamentele armatei, ci si-au continuat activitatea in vechile sedii, intr-un provizorat dominat de confuzie.

Paralel, pe un alt plan incepuse propria acTiune de control asupra unor structuri din fosta Securitate un fost profesor la Academia ®tefan Gheorghiu, intrat si el inainte de 1989 in dizgraTia lui Ceausescu si mutat din Bucuresti la Focsani, sub supravegherea poliTiei politice comuniste. Virgil Magureanu, specialist in teoria puterii si in istoria gindirii politice, a inTeles probabil cel mai bine importanTa mostenirii SecuritaTii. In 22 decembrie el se afla in Giurtelec Hodod, judeTul Salaj, localitatea natala, dar s-a grabit sa ajunga la Bucuresti imediat dupa fuga cuplului Ceausescu. In seara de 22 decembrie a poposit la Cluj, iar a doua zi dimineaTa, ajuns in capitala, s-a deplasat mai intii la Televiziune, dupa care, in jurul orelor 10, Magureanu se afla la sediul SecuritaTii din strada Eforiei, unde s-a intilnit cu unii dintre viitorii sai colaboratori. "Desi s-a fabulat mult pe tema faptului ca eram un ilustru necunoscut, totusi, datorita unor relaTii anterioare, provenite in special din faptul ca am fost 20 de ani profesor la Academia de partid, ma cunostea multa lume", a explicat el ulterior succesul apariTiei la Bucuresti. Dar relaTia sa cu ofiTerii de Securitate nu era doar de aceasta natura, intrucit in 1976 Virgil Magureanu lucrase efectiv, cu gradul de capitan, in departamentul de analiza-sinteza al DirecTiei de InformaTii Externe.

Inca din primele zile ale anului 1990, puterea "provizorie" a Frontului a cunoscut confruntari cu o neasteptat de puternica opoziTie, care miza pe redesteptarea sentimentelor anticomuniste. Pentru prima data, persoane care cunoscusera viaTa politica si concepeau exercitarea puterii doar prin partid unic, si-au simTit ameninTate poziTiile de catre mecanismul democratic de tip pluralist, in care se vedeau angrenate de presiunea unor partide politice dintodeauna considerate revolute, "istorice" in sens peiorativ. Reflexele confruntarii cu "burghezia si mosierimea" s-au redesteptat rapid in sinul puterii de sorginte comunist-reformista, intrind chiar in temele favorite de campanie electorala; ele au capatat in planul discuTiei de faTa forma recuperarii instituTionale a poliTiei politice comuniste, care aparase regimul vreme de jumatate de veac in faTa agresiunii "fostelor clase exploatatoare".

In aceste condiTii, fosti ofiTeri ai SecuritaTii au reintrat in scena, in solda noii puteri, din ce in ce mai puTin transparenta si binevoitoare. Aceasta recuperare s-a resimTit rapid si in universul cotidian. Daca in primele zile din 1990 era anunTata cu surle si trimbiTe dezafectarea centralelor de interceptare a convorbirilor telefonice, peste acest subiect s-a asezat curind o liniste de mormint si toate incercarile unor jurnalisti de a verifica daca aceste centre mai funcTioneaza sau nu s-au izbit de refuzul, e drept, inca politicos, dar ferm al autoritaTilor militare. La adresele unor case conspirative ale SecuritaTii, fostii ofiTeri si-au reluat activitatea inca din prima decada a lunii ianuarie 1990; inclusiv in imobilul din Intrarea Filioara, devenit ulterior chiar sediul central al partidului de guvernamint.

Primul refugiu - "doi si-un sfert"

Nu se poate spune despre ofiTerii si subofiTerii din fosta Securitate ca au "taiat frunza la ciini" in prima luna a anului 1990, dar oricum nu s-a "muncit" organizat. Tocmai de aceea, noua putere a incercat de la bun inceput sa cladeasca un nou serviciu informativ - evident, fidel. Printre altele, a fost elaborat si un proiect de decret care prevedea infiinTarea Consiliului SiguranTei NaTionale, dar Ion Iliescu a refuzat sa semneze acest act normativ, pe motiv ca termenul "SiguranTa" prea aminteste de perioada antebelica, o epoca deloc pe placul fostului presedinte al CFSN. Astfel, primul care a "cladit" pe ruinele SecuritaTii o noua structura este fostul vice-premier al guvernului provizoriu, Gelu Voican Voiculescu. Controversata infiinTare a U.M. 0215 din cadrul Ministerului de Interne si implicarea acestui ciudat personaj in formarea primului serviciu de informaTii pentru uzul noii puteri este si astazi invaluita in mister. Cert este ca, cu mult inaintea Serviciului Romın de InformaTii, aici s-au grupat fostii ofiTeri si subofiTeri ai unei unitaTi de elita a vechiului regim, Securitatea Municipiului Bucuresti.

La inceputul lunii ianuarie, generalul Nicolae Militaru ordonase trecerea in rezerva a intregului aparat din SMB, compus din 566 ofiTeri, si a majoritaTii cadrelor din fosta DirecTie a IV-a de contrainformaTii militare a SecuritaTii. Constient ca securistii bucuresteni fusesera printre cei mai buni in "meseria" lor din Departamentul SecuritaTii Statului, Voican Voiculescu a reusit sa obTina in cursul aceleiasi luni acordul Guvernului provizoriu si pe cel al presedintelui CFSN Ion Iliescu, pentru racolarea si incadrarea ofiTerilor de la SMB intr-o direcTie speciala a Ministerului de Interne, nou infiinTata. Astfel, cu maxima discreTie, se puneau bazele unui serviciu informativ devotat noii puteri din Romınia, sau, cel puTin, unora dintre reprezentanTii sai de frunte. Noul organism a fost botezat U.M. 0215 (si simpatic poreclit chiar de angajaTii sai "doi si-un sfert"), purtind titulatura de "DirecTia de paza a obiectivelor de interes politic". La comanda a fost numit de catre Ion Iliescu contra-amiralul Cico Dumitrescu, aflat in subordinea generalului Mihai ChiTac, pe atunci ministru de interne. In realitate insa, cel care controla primul serviciu informativ aparut in Romınia dupa evenimentele din decembrie Ô89 era vice-premierul Gelu Voican Voiculescu.

In perioada in care Gelu Voican s-a ocupat in mod oficial de soarta fostului DSS, consilierul sau a fost generalul (r) Nicolae Doicaru (mort dupa doi ani intr-un suspect accident de vinatoare), personaj cu un prestigiu recunoscut in mediile securiste. Dar vice-prim ministrul guvernului provizoriu n-a mers doar pe mina generalului Doicaru. Unul dintre aghiotanTii sai de incredere a fost maiorul (avansat apoi colonel) Viorel Tache, absolvent al ®colii de MiliTie, trecut apoi la celebra U.M. 0920 ca subaltern al generalilor Pacepa si Doicaru. Demis din DirecTia de InformaTii Externe si anchetat, a fost ulterior transferat la Biroul "Inscrisuri dusmanoase" din cadrul SecuritaTii Municipiului Bucuresti. Ghidat de acesta, Gelu Voican Voiculescu s-a plimbat cu folos prin arhivele SecuritaTii.

Cum contra-amiralul Cico Dumitrescu s-a retras foarte repede de la comanda U.M. 0215, preferind o funcTie mult mai comoda la DirecTia de cultura si sport a Internelor, in fruntea servicului de informaTii nou aparut au fost instalaTi alTi doi ofiTeri apropiaTi ai lui Voican Voiculescu - colonelul de contrainformaTii Florin Calapod (alias Cristescu), iar ca adjunct colonelul Harosa, fost ofiTer acoperit ca redactor la Editura Meridiane. In perioada ministeriatului lui Mihai ChiTac, ofiTerii si subofiTerii de la "doi si-un sfert" posedau legitimaTii false, cu mai multe identitaTi, si acTionau dupa toate canoanele securistice.

1 februarie 1990, data la care acest serviciu de informaTii a luat oficial nastere, nu este intimplatoare. Trecusera numai trei zile de la uriasul miting organizat de PNICD, PNL si PSDR in PiaTa Victoriei, ca reacTie de protest la hotarirea Frontului Salvarii NaTionale de a se transforma in partid si de a participa la alegeri. Persoane din structurile puterii provizorii au vorbit ulterior despre implicarea in repetate rinduri a unor ofiTeri de la U.M. 0215 in evenimentele tulburi din perioada anterioara scrutinului de la 20 mai 1990, cind FSN a orchestrat una din cele mai murdare campanii electorale derulate la primele alegeri libere din fostele Tari comuniste. Astfel, se pare ca ofiTerii serviciului informativ organizat de Gelu Voican Voiculescu nu au fost straini de tiparirea si difuzarea unor asa-zise manifeste legionare si de fabricarea unui intreg arsenal de falsuri compromiTatoare, menite sa scada cota electorala a liderilor opoziTiei anticomuniste. A fost pus tot pe seama ofiTerilor de la "doi si-un sfert" episodul din 18 februarie 1990, cind au fost forTate intrarile in cladirea Guvernului, ca si compromiterea mitingului-maraton din PiaTa UniversitaTii, dirijarea minerilor prin Bucuresti in iunie 1990 si infiltrarea in principalele partide de opoziTie sau chiar in anturajul liderilor marcanTi ai acestora.

Astfel, ofiTeri din fosta Securitate a Municipiului Bucuresti, angajaTi ulterior la "doi si-un sfert", au lucrat ca garda de corp a Taranistului Ion RaTiu, candidat la presedinTie in 1990; tot de notorietate este ca minerul Danciu si grupul sau de ortaci au fost insoTiTi pe 14 iunie 1990 la casa aceluiasi Ion RaTiu de catre colonelul Ion Nicolae si plutonierul Corneliu Dumitrescu, ambii de la U.M. 0215. La procesul intentat ulterior de Ion RaTiu Ministerului de Interne pentru furtul unei mari sume de bani in valuta, a unor documente si obiecte de valoare cu acea ocazie, cei doi au afirmat ca i-au insoTit pe mineri din ordin, dar oficialii MI au dezminTit acest lucru. InstanTa i-a dat insa cistig de cauza liderului Taranist.

Imediat dupa numirea sa in funcTia de ministru de interne in iunie 1990, Doru Viorel Ursu a dispus intrarea U.M. 0215 in legalitate. De la denumirea de "DirecTie de paza a obiectivelor de interes politic" s-a trecut la titulatura "DirecTia pentru protejarea contrainformativa a cadrelor". Oficial, cel puTin, s-a renunTat la sistemul legitimaTiilor false si la folosirea mai multor identitaTi. Conducerea serviciului a fost, de asemenea, schimbata. Comandant al U.M. 0215 a fost uns colonelul Jenica Iosif, iar adjunct al acestuia colonelul Ion Condoiu, indepartat din Serviciul Romın de InformaTii. Urmeaza, in 1991-1992, o perioada de sicanare reciproca a celor doua structuri informative, cu ecouri in presa. Rivalitatea s-a prelungit atita vreme cit portofoliul Internelor a aparTinut unor politicieni din gruparea Roman, ca Doru Viorel Ursu si Victor Babiuc, care n-au avut niciodata relaTii prea cordiale cu Virgil Magureanu. De altfel, cei doi au susTinut nu doar ca atita vreme cit au fost ministri de interne acTiunile de filaj sau alte operaTiuni de controlare a opoziTiei au incetat, ci si ca majoritatea celor 100 de ofiTeri care se ocupasera cu asa ceva la U.M. 0215 s-au transferat la S.R.I.

Schimbarile de la conducerea unitaTii "doi si-un sfert" au continuat, dupa scindarea FSN-ului si inteTirea conflictului Roman - Iliescu. ®eful ei din primavara anului 1991, colonelul Stoian Rusu, a fost schimbat de generalul Danescu in februarie 1993. De altfel, George Ioan Danescu nu a privit niciodata cu ochi buni U.M. 0215: inca din vremea in care fusese comandant al Inspectoratului General al PoliTiei, "baieTii" sai din Serviciul de Filaj si InvestigaTii pentru infractori al IGP se calcasera copios pe bataturi cu securistii reciclaTi de la "doi si-un sfert". L-a adus in loc pe colonelul Dan Gheorghe, unul dintre favoriTii lui Virgil Magureanu, stavilind astfel conflictele oculte MI-SRI, care dublasera diferendele politice tot mai accentuate dintre Roman si Iliescu. Noul comandant fusese o vreme sef al Brigazii antiteroriste a SRI, de unde a plecat in urma unui esec profesional la Serviciul de InformaTii Externe. Aici l-a cunoscut pe George Ioan Danescu, care coordona ca secretar de stat in guvernul Stolojan paza ambasadelor Romıniei in strainatate.

De venirea lui Dan Gheorghe la comanda U.M. 0215 se leaga reorganizarea acestei unitaTi. Daca iniTial numara 7 servicii (filaj, investigaTie, cadre, invaTamint, control, analiza-sinteza si secretariat) care ofereau o larga autonomie celor de la "doi si-un sfert", activitatea ofiTerilor de aici s-a regrupat in doua mari diviziuni, dupa denumirea adoptata de "colegii" de la SRI: de contraspionaj, care se ocupa cu "protecTia contrainformativa a cadrelor MI" si de informaTii. La comanda celor doua diviziuni au fost numiTi doi vechi ofiTeri de Securitate: colonelul Gheorghe Stan (fost adjunct al generalului Emil Macri) si colonelul Condoiu.

O data cu aceste schimbari, "doi si-un sfert" si-a pierdut aplombul anilor Ô90. I-a ramas doar gloria unui trecut de lupta impotriva opoziTiei "burghezo-mosieresti", purtata aproape exclusiv cu mijloace neconstituTionale, faTa de investigarea caruia actuala conducere a Ministerului de Interne nu-si arata curiozitatea, cum nu pomeneste nici de soarta dosarelor din arhiva SecuritaTii Municipiului Bucuresti, dosare care au plecat la U.M. 0215 odata cu cei ce le-au intocmit, pentru a fi pavaza la vremuri de restriste, sau dulcea razbunare in asteptate timpuri de glorie.

SRI: de la nastere, la groapa de la Berevoiesti

La sfirsitul lunii februarie a anului 1990 existau nenumarate indicii referitoare la "butoiul de pulbere" din judeTul Mures. Puterea provizorie le-a minimalizat, poate chiar pentru a gasi pretextul necesar pentru infiinTarea unui nou serviciu informativ. Daca aceasta ipoteza este reala sau nu, ramine greu de apreciat chiar si astazi, la mai bine de sapte ani distanTa de la acele evenimente. Dar rapiditatea cu care s-a decis infiinTarea Serviciului Romın de InformaTii prin Decretul 181 din 26 martie 1990 al CPUN (la numai citeva zile dupa evenimentele singeroase care au caracterizat conflictul interetnic de la Tirgu-Mures din 18-20 martie) nu pare a fi intimplatoare, ceea ce face ca momentul "nasirii" SRI de catre Ion Iliescu printr-un decret, care nu a fost dezbatut de forul legislativ al timpului, sa ramina sugestiv.

O data cu organizarea Serviciului Romın de InformaTii, mostenitorii SecuritaTii au intrat intr-o zodie noua. Dupa principiul "sirului indian", au fost cooptaTi in SRI numerosi ofiTeri ai fostei DirecTii I de informaTii interne, a II-a de contrainformaTii economice, ofiTeri de la contraspionaj, specialistii in tehnica operativa, cei din unitatea S de "inscrisuri periculoase si expertize grafologice", din unitatea R de transmisiuni si contrainformaTii radio, din unitatea speciala F de filaj si investigaTii, precum si intreg Centrul de Informatica si Documentare (CID), creierul computerizat al fostei SecuritaTi, care administreaza arhiva fostului DSS si reTeaua informativa. De asemenea, au fost reangajaTi ofiTeri si subofiTeri bine pregatiTi din USLA, care, din cauza asasinarii echipajului "terorist" al maiorului Trosca in faTa sediului MApN, aveau teama si repulsie faTa de armata si refuzasera angajamente in structurile Apararii. Dupa acelasi scenariu s-a petrecut si organizarea din teritoriu, finalizata la inceputul lunii aprilie a anului 1990.

Ca urmare, in 25 aprilie, in faTa a peste 100 de ziaristi, Virgil Magureanu anunTa infiinTarea Serviciului Romın de InformaTii. Scopul acestei instituTii, asa cum a fost precizat atunci de catre proaspatul ei director, consta in apararea statului in faTa oficinelor de spionaj, a terorismului internaTional, a extremismului de dreapta sau de stinga si a acTiunilor "destabilizatoare" de orice fel, in raport cu ordinea constituTionala care urma sa fie stabilita de Parlamentul Romıniei. S-a subliniat atunci ca SRI nu va reTine si nu va ancheta persoane, nu va sechestra inscrisuri, marginindu-se doar la sesizarea Procuraturii pentru iniTierea cercetarilor penale in cazurile de incalcare a legalitaTii.

Domnul Magureanu a afirmat ca aceasta instituTie este echidistanta politic. Pentru a inlatura suspiciunile celor care vedeau in infiinTarea SRI o renastere a SecuritaTii, au fost adusi in faTa ziaristilor doi dintre colaboratorii proaspatului director, coloneii Iancu si Dragoi. Primul, un fost cadru al MiliTiei, acuzat de tradare in ultimii ani ai regimului comunist pentru ca a trimis scrisori la "Europa Libera" si a carui fiica a murit in noaptea de 21 decembrie 1989 la Intercontinental, a fost indepartat ulterior din SRI. Cel de-al doilea a fost prezentat de profesorul Magureanu ca provenind din rindurile armatei.

De fapt, sub aceasta umbrela au fost recuperaTi ofiteri superiori ai SecuritaTii, cu un trecut nu foarte recomandabil pentru o instituTie menita sa apere democraTia. Vom da, mai departe, citeva exemple.

Victor Marcu, originar din Moroieni-DimboviTa, a absolvit scoala de ofiTeri de Securitate de la Baneasa in 1968. A lucrat din 1976 in DirecTia de InformaTii Externe; sub numele de Sirbu Victor, coordona U.M. 0103 din Centrala DIE, avind in atenTie grupurile legionare din diaspora. A primit, ca lucrator al centralei, sarcini speciale - intrucit U.M. 0103 se ocupa de intimidarea sau chiar anihilarea emigraTiei ostile regimului comunist. Sub o a treia identitate (NiTa Victor) i-a supravegheat pe redactorii "Europei Libere", pe liderii emigraTiei maghiare originare din Romınia si figurile marcante ale exilului nostru; nu a fost strain de tentativa de atentat din 3 si 4 februarie 1982 asupra lui Paul Goma si a altor doi emigranTi romıni, care denunTasera in mai multe rinduri realitaTile din Tara. La 1 februarie 1990 a fost avansat la gradul de colonel. S-a afirmat ca el a pus la dispoziTia Televiziunii Romıne "Libere" la inceputul acelui an caseta "compromiTatoare" avindu-l ca subiect pe cetaTeanul canadian Doru Popescu, intr-o emisiune care a exacerbat resentimentele comuniste faTa de miscarea legionara si le-a redesteptat in rindurile populaTiei prin intermediul micului ecran. Incadrat in SRI, a fost avansat la inceputul lunii august 1992 la gradul de general printr-un decret semnat de Ion Iliescu. Din aceeasi unitate a SecuritaTii a fost "recuperat" si colonelul Gheorghe Dragomir.

Mihail Stan a fost sef al compartimentului D din cadrul SecuritaTii, care avea in atribuTii acTiunile de dezinformare. Dupa ce a fost incadrat ca adjunct al directorului SRI, Virgil Magureanu, si avansat la gradul de general prin decret prezidenTial, a fost scos din serviciu pentru "neglijenTa in serviciu" ca urmare a izbucnirii "scandalului Berevoiesti"; a fost insa incadrat in Serviciul de ProtecTie si Paza. De asemenea, si fostul sef de cabinet al lui Iulian Vlad, colonelul Rogojan, a primit un post in organigrama SRI. Majoritatea tuturor celor numiTi in funcTii de comanda si-au adus cu ei pe cei mai de incredere dintre colaboratori si subalterni. Colonelul ®tefan Toader, fost adjunct al generalului Alexandru Iencu de la DirecTia I, insarcinat cu activitatea de ascultare, inregistrare si exploatare a informaTiilor obTinute "prin mijloace specifice", a fost numit director adjunct de divizie in SRI, unde si-a adus in subordine pe mulTi dintre specialistii din fostul serviciu de tehnica operativa (TO) al SecuritaTii.

Totusi, la conferinTa de presa pe care Virgil Magureanu a susTinut-o in 15 mai 1990, directorul SRI a afirmat de mai multe ori ca instituTia in fruntea careia a fost numit de catre Ion Iliescu nu are nimic in comun cu practicile fostei DirecTii a SecuritaTii Statului. Conform spuselor domniei sale, acei ofiTeri proveniTi din Securitate au fost "indelung verificaTi" si nu se fac vinovaTi de participare la acTiuni represive. Cu fluenTa invaluitoare care il caracterizeaza, Virgil Magureanu a cautat sa-i convinga pe ziaristii prezenTi ca SRI nu mai face dosare nimanui si ca arhiva SecuritaTii care i-a fost incredinTata este in buna paza - cu excepTia documentelor disparute la RevoluTie, a caror recuperare a enumerat-o printre prioritaTi.

"Domnul profesor" a subliniat atunci greutaTile pe care instituTia condusa de dinsul le intimpina in activitate. Intr-adevar, la acea vreme, domnul Magureanu ducea o lupta acerba pentru consolidarea poziTiei SRI, care nu era privit cu ochi buni de catre unele cadre din Armata si Ministerul de Interne. FuncTionind iniTial in Palatul Parlamentului din Dealul Mitropoliei, acest serviciu a obTinut, graTie diligenTelor directorului sau, un impozant sediu pe strada Povernei, ulterior schimbat cu complexul "fabricii de directori" CEPECA din Padurea Baneasa (cu umor botezat de cei care il populeaza "Twin Peaks"). De asemenea, fostele case conspirative, inspectorate judeTene si alte bunuri imobiliare sau dotari din patrimoniul DSS au intrat incetul cu incetul in portofoliul Serviciului Romın de InformaTii, ca si arhivele sau vasta reTea de informatori a poliTiei politice comuniste.

Asadar, dupa ce "lupilor batrini" din Securitate le-au fost subordonaTi numerosi tineri angajaTi prin concurs, SRI era gata sa treaca la treaba. Intre timp, tensiunile dintre FSN si partidele aflate atunci in opoziTie se acutizasera. In 22 aprilie 1990, PiaTa UniversitaTii a fost blocata de manifestanTii care cereau demisia lui Ion Iliescu si a tuturor celor care facusera parte din vechea nomenclatura comunista, anchetarea fostilor securisti si dezvaluirea numelor informatorilor DSS.

*

13 iunie 1990, orele 14.30: printr-un comunicat televizat, Ion Iliescu chema "toate forTele fidele democraTiei sa apere obiectivele de stat" atacate de manifestanTii din PiaTa UniversitaTii. A doua zi, in 14 iunie, in discursul de primire a minerilor, presedintele Romıniei califica incidentele din ziua precedenta drept o incercare de lovitura de stat legionara, aratind ca printre manifestanTi au fost vazuTi legionari in uniforma. Este mai mult decit probabil ca aceste clisee securistice, care au excelat in calificarea opoziTiei anticomuniste, sa ii fi fost inoculate lui Ion Iliescu de catre ofiTerii DSS inregimentaTi in structurile informative nou create. Implicarea unor ofiTeri de informaTii in supravegherea manifestaTiei-maraton din PiaTa UniversitaTii a fost cunoscuta inca inainte de finalul ei tragic. Precedind cu o luna venirea minerilor, un fost ofiTer de Securitate, maiorul Gheorghe Siminea, avansat dupa 22 decembrie 1989 la gradul de locotenent-colonel, i-a agresat pe grevistii foamei, dupa care s-a retras in sediul Institutului de studii si proiectari pentru imbunataTiri funciare (unde lucrase in trecut ca securist). Biroul de presa al SRI nu a raspuns acuzaTiilor aduse in presa.

Implicarea acestui serviciu de informaTii in reprimarea violenta a manifestaTiei din PiaTa UniversitaTii este dovedita de citeva elemente. Ulterior evenimentelor, Virgil Magureanu a recunoscut ca l-a cunoscut pe Miron Cosma in dimineaTa de 14 iunie 1990 si ca a Tinut apoi legatura telefonic cu liderul minerilor, dar si ca ofiTeri SRI au predat la Procuratura Generala a Romıniei (prin adresa 2049/15.06.Õ90) un raport in legatura cu documentele gasite la domiciliul lui Marian Munteanu, unul dintre organizatorii mitingului-maraton. De altfel, in raportul de activitate pe care Virgil Magureanu l-a prezentat in iunie 1993 Comisiei parlamentare de control asupra activitaTii SRI, s-a recunoscut explicit ca in zilele primei mineriade acest serviciu a desfasurat vaste acTiuni informative.

La o saptamina dupa intervenTia brutala a minerilor in Bucuresti, prim-ministrul Petre Roman declara intr-un interviu acordat agenTiei spaniole de presa EFE ca evenimentele din 13-15 iunie au fost provocate dupa un scenariu al elementelor din fosta Securitate. Ulterior, s-a dovedit ca un rol important in dirijarea minerilor prin Capitala, in devastarea sediilor partidelor de opoziTie si a redacTiilor unor publicaTii, l-au avut si ofiTeri de la U.M. 0215, cum ar fi coloneii Viorel Tache, Condoiu si Maracine. Unii dintre ofiTerii MI care s-au remarcat cu acea ocazie si-au gasit mai tirziu un loc in structurile Serviciului Romın de InformaTii. In legatura cu activitatea acestui serviciu atunci, Raportul parlamentar al opoziTiei cu privire la mineriada consemneaza ca "in 13 iunie 1990 S.R.I. a furnizat date numeroase asupra celor care au intreprins violenTe. Pentru zilele de 14 si 15 iunie astfel de informaTii lipsesc. Raspunderea cade asupra Ministerului de Interne si a directorului S.R.I., care nu au urmarit identificarea autorilor si complicilor pentru actele grave de atunci". Intr-un comunicat remis presei ca raspuns la acuzaTiile din Raport, Biroul de presa al instituTiei preciza ca este in contradicTie cu atribuTiile SRI sa adune informaTii fara a fi abilitat de cei in drept. Dezvaluind insa poziTia pe care s-a situat serviciul pe parcursul actelor de reprimare a opoziTiei petrecute atunci, cotidianul Romınia Libera din 30 noiembrie 1990 publica ordinul 283/14.06.Õ90 atribuit SRI-ului, prin care se solicita unitaTilor de graniceri reTinerea lui Petre Mihai Bacanu, Anton Uncu si Octavian Paler, in cazul in care ar incerca sa paraseasca Tara. In replica, SRI a acuzat Romınia Libera ca este "subordonata secTiilor de operaTii speciale ale unor oficine de spionaj".

Dupa plecarea minerilor din Bucuresti si pina la sfirsitul anului 1990, SRI a cunoscut o evoluTie ascendenta. Din raTiuni pe care nu le comentam acum, serviciul a primit in posesie - printr-o Hotarire de guvern semnata la doua luni de la mineriada de catre prim-ministrul Petre Roman - Intreprinderea agroindustriala Craiova - un vast complex de ferme si unitaTi de prelucrare a carnii. Astfel ca, dupa expresia unui parlamentar al opoziTiei, in Oltenia "cirnaTii si salamul SRI au ajuns foarte apreciaTi". Ca si sursa de venituri, activitatea in sine a instituTiei scapa inca oricarui control parlamentar, care avea sa se realizeze abia trei ani mai tirziu.

Citeva elemente privind activitatea Seriviciului Romın de InformaTii in primul an de funcTionare au fost furnizate in decembrie 1990, intr-un mod spectaculos. Un prim "defector" din SRI, capitanul Adrian Ionescu, semna o scrisoare deschisa adresata Parlamentului Romıniei, definind serviciul drept "Securitatea personala a presedintelui Iliescu". Cit despre ceea ce se intimpla in interiorul instituTiei, capitanul Ionescu arata: "Salariile sint, ca si in trecut, mult mai mari ca in armata sau poliTie. Conducerea SRI primeste un salariu echivalent cu al unui ministru, sefii de diviziuni si locTiitorii acestora cit al senatorilor, iar conducerile secTiilor judeTene au salarii echivalente cu ale prefecTilor. Un absolvent de scoala militara din SRI primeste un salariu echivalent cu al unui medic specialist cu o vechime de 20 de ani". Fostul ofiTer SRI, trecut in rezerva in 15 octombrie 1990, incrimina faptul ca serviciul gestioneaza necontrolat mari sume in lei si valuta, ca furnizeaza documente din arhivele SecuritaTii saptaminalului Romınia Mare si ca, dupa fisele interne de atribuTii, SRI respecta practic organigrama fostei SecuritaTi, cu deosebirea ca a disparut cercetarea penala si ca direcTiile DSS au fost botezate diviziuni. In final, fostul ofiTer de informaTii atragea atenTia asupra potenTialului pericol pe care il prezinta aceasta instituTie, cu veleitaTi de stat in stat, pentru sistemul democratic.

Intre timp, activitatea SRI de recuperare a patrimoniului fostei SecuritaTi se intensificase. Spre exemplu, prin anunTuri la mica publicitate (de genul celui publicat de SecTia judeTeana SRI GalaTi) se anunTa numarul de telefon la care "toTi cei interesaTi" pot lua legatura cu ofiTeri de informaTii. Pe ansamblu, eforturile de recuperare a reTelei de informatori ai SecuritaTii au fost incununate de succes. De asemenea, puzderia de cladiri care aparTinusera DSS prin orasele Romıniei au intrat si ele treptat in patrimoniul SRI. Astfel, puterea acestei instituTii crestea, ca in povesti, de la o luna la alta. Dar in primavara anului 1991, un fapt de o gravitate fara precedent a ridicat mari semne de intrebare in legatura cu practicile SRI: descoperirea ca serviciul a trecut la distrugerea unor importante documente de arhiva, ingropindu-le intr-o ripa la 12 kilometri de Berevoiesti-Arges, a cutremurat din temelii edificiul ridicat cu migala de catre Virgil Magureanu.

*

Scandalul Berevoiesti" a debutat spectaculos. In 20 mai 1991, la redacTia cotidianului Romınia Libera s-a desfasurat o conferinTa de presa susTinuta de ziaristul Petre Mihai Bacanu, care a acuzat SRI ca distruge documente din arhivele fostei SecuritaTi. Ce se petrecuse de fapt?

In seara de 22 iunie 1990, la numai o saptamina de la finalul mineriadei, un camion militar incarcat cu documente, insoTit de catre colonelul SRI Bordeianu, fost lucrator al SecuritaTii, urca pe un drum forestier de pe valea Bratiei, la nord de comuna Berevoiesti din judeTul Arges. Incarcatura camionului a fost aruncata intr-o ripa si acoperita cu pamint rupt din maluri. InsoTitorii camionului incercau astfel sa camufleze documente din arhiva fostei SecuritaTi, dar si unele purtind antetul SRI. Localnicii au descoperit insa repede locul, iar prin Berevoiesti au inceput sa circule si sa fie lecturate dosare cu menTiunea "strict secret". In incercarea de a camufla mai bine locul, colonelul Bordeianu a trimis acolo mai multe camioane cu pamint si a inceput recuperarea documentelor gasite de localnici; dar secretul acTiunii sale se spulberase. La unsprezece luni de la misiunea confidenTiala pe care o indeplinise Bordeianu, un grup de ziaristi a trecut la dezgroparea incarcaturii abandonate in iunie Ô90 in ripa din judeTul Arges.

Incepind din 21 mai 1991, Romınia Libera a publicat saptamini la rind interpelari la adresa Serviciului Romın de InformaTii, cit si documente recuperate de la Berevoiesti. In aceeasi zi, Senatul adopta Legea SiguranTei NaTionale intr-o atmosfera relativ calma, datorita schimbarii de atitudine a majoritaTii feseniste, dintr-o data mult mai permeabila la amendamentele opoziTiei. Fara indoiala ca misiunea majoritaTii in a promova aceasta lege pe fondul scandalului in care era implicat SRI ar fi fost mult mai dificila. Conform unei declaraTii de atunci a senatorului PNL Mihail Ruva, proiectul in forma sa iniTiala era inacceptabil, oferind cimp larg de acTiune serviciilor secrete, sub pretextul apararii siguranTei naTionale. Oricum, in varianta finala a legii, promulgata la 29 iulie 1991, la articolele 6 si 8 se arata ca SRI este un organ abilitat in activitatea de informaTii pentru realizarea siguranTei naTionale.

Intre timp, presa a adus la cunostinTa opiniei publice conTinutul documentelor abandonate de Serviciul Romın de InformaTii la Berevoiesti. Acestea erau dosare de urmarire informativa intocmite de fosta Securitate, corespondenTa secreta si note informative dinainte de decembrie 1989, brosuri cu conTinut religios confiscate de lucratorii DSS, corespondenTa interceptata de Serviciul de filaj scrisori, dar si acte ale SRI si documente sustrase din sediile partidelor de opoziTie in 29 ianuarie Õ90 sau in timpul mineriadei din iunie. ReacTiile nu s-au lasat asteptate. Guvernul Roman a solicitat Procuratura Militara pentru cercetarea cazului, iar in Parlament chiar FSN a propus infiinTarea unei comisii de ancheta, imediat dupa publicarea primelor documente din groapa de la Berevoiesti.

In seara zilei de 21 mai 1990, la emisiunea de actualitaTi a TVR, Nicolae Ulieriu, purtatorul de cuvint al Serviciului Romın de InformaTii, a dat citire unui comunicat in care arata ca hirtiile ingropate la Berevoiesti sint rezultatul unui "plan de dizlocare, prin care ofiTerii de informaTii au trecut la abandonarea documentelor fara valoare operativa". In acelasi comunicat se mai arata si ca "dezvaluirile senzaTionale urmarite de Romınia Libera nu pot avea un impact pozitiv, atita vreme cit nu s-a cautat o prealabila clarificare a lucrurilor, pentru a nu pune opinia publica interna si internaTionala in situaTia de a fi dezinformata". In final, se arata ca, desi lipsite de valoare operativa, documentele aparute in presa si provenind din groapa de la Berevoiesti constituiau totusi secrete de stat si nu ar fi trebuit aduse la cunostinTa publicului. Comunicatul SRI nu a reusit atenuarea uneia din cele mai grave crize politice si morale a regimului Iliescu, resimTita ca un adevarat cutremur in structurile principalului serviciu de informaTii din Romınia.

Chemat in faTa Parlamentului, Virgil Magureanu s-a aratat vizibil marcat de "incidentul" Berevoiesti, declarind: "Éimi par eu insumi stupid". Asumarea unei culpe profesionale era de natura sa arate Parlamentului si opiniei publice ca directorul SRI se pune la dispoziTia comisiei parlamentare abilitata sa cerceteze cazul, fiind gata sa suporte orice verdict, dar si hotarirea sa de a-i pedepsi pe cei vinovaTi de aceasta grava deconspirare. Intre timp, in Camera DeputaTilor dezbaterile la Legea SiguranTei NaTionale se derulau intr-un ritm alert. De altfel, chestionat in legatura cu "scandalul Berevoiesti", presedintele Iliescu a declarat: "Cred ca acum trebuie sa adoptam urgent noua Lege a SiguranTei NaTionale". Acest raspuns surprinzator este motivat de articolul 12 al legii, care arata: "Nici o persoana nu are dreptul sa faca cunoscute activitaTi secrete privind siguranTa naTionala, prevalindu-se de accesul neingradit la informaTii, de dreptul la difuzarea acestora si de libertatea de exprimare a opiniilor".

Incercarea de a limita prin lege amplificarea scandalului avea sa esueze. Cotidiane de mare tiraj ale lunii titrau deja: "Watergate-ul Romıniei a inceput in padure". Mai mult, Steny Hoyer, membru al Comisiei de Securitate si Cooperare in Europa, a rostit la 3 iunie 1991 in Camera ReprezentanTilor a Congresului Statelor Unite un discurs din care spicuim urmatoarele: "Cred ca o clarificare a statutului actual al SecuritaTii este necesara, inainte ca poporul romın sa poata dobindi incredere in noile sale instituTii guvernamentale. Am ridicat aceasta problema in convorbirea avuta cu premierul romın Petre Roman cu ocazia vizitei acestuia la Washington in martie, dar cred ca raspunsul sau a fost evaziv. Temerile mele s-au adincit cu ocazia dezgroparii a 7 tone de dosare ale SecuritaTii, care cuprind liste ale dizidenTilor, transcrieri ale emisiunilor Europei Libere, informaTii despre opozanTi.

Documentele dezgropate releva faptul ca supravegherea opoziTiei din Romınia a continuat chiar si dupa ce Securitatea a fost in mod oficial desfiinTata. Noul Serviciu Romın de InformaTii, in a carui componenTa se afla un numar mare de fosti securisti, a anunTat ca unii dintre ofiTerii sai sint responsabili de distrugerea documentelor. SRI a afirmat ca toTi cei responsabili vor fi imediat eliberaTi din posturile lor. As dori ca guvernul romın sa urgenteze ancheta si sa o faca cu toata sinceritatea, pentru a elimina o data pentru totdeauna umbra suspiciunii care inca harTuieste societatea romıneasca".

Anchetarea "cazului Berevoiesti" nu numai ca nu s-a facut cu sinceritate; ea nu a fost niciodata finalizata. Organele de cercetare penala si specialistii militari care au preluat spre cercetare documentele dezgropate de ziaristi au disparut treptat din colimatorul presei. Comisia parlamentara infiinTata in urma unei hotariri din 28 mai 1991 a inceput si ea propria investigaTie. In legatura cu activitatea acestei comisii, unul dintre membri, deputatul FSN Marcel ChiTescu, declara in 4 iunie 1991 ca se contureaza concluzia unei distrugeri de documente datorata unui act iresponsabil, ai carui autori lucreaza inca in SRI, dar si ca "scandalul Berevoiesti" ar putea fi un act de diversiune.

Dupa vacanTa parlamentara, comisia si-a reluat activitatea, in vreme ce la Senat incepea in 18 septembrie dezbaterea Legii de organizare si funcTionare a Serviciului Romın de InformaTii. Cinci zile mai tirziu, deputatul FSN Cornel Ardelean a facut in Camera surprinzatoarea propunere de a se suspenda pentru o vreme activitatea Comisiei de ancheta "Berevoiesti", dar masina de vot a puterii nu a putut promova aceasta propunere, din cauza absenTei a 61 de parlamentari fesenisti. Esecul a fost corectat dupa doua zile. In 25 septembrie 1991, minerii au revenit la Bucuresti, iar evenimentele violente care au provocat caderea guvernului Roman au dus si la intrarea in anonimat a activitaTii comisiei. Ea nu a mai fost reinfiinTata in noua legislatura, iar parlamentarii care au investigat "cazul Berevoiesti" (chiar si cei din rindurile opoziTiei) au pastrat tacerea in legatura cu concluziile la care au ajuns pe marginea acestui episod intunecat din istoria SRI. Singura consecinTa a fost caderea citorva capete din Serviciul Romın de InformaTii. Cel mai important personaj, inlaturat pentru neglijenTa in serviciu, a fost generalul Mihail Stan, adjunct al lui Virgil Magureanu si fost sef al Serviciului D (dezinformare) din Securitate. Intre timp, in acelasi an 1991, presa a mai relevat cazuri de distrugeri de documente din arhivele secrete. Astfel, s-a aflat ca Nicolae Bordeianu, fostul colonel de Securitate incadrat la SRI, cel care a insoTit camionul cu documente spre Berevoiesti, incercase sa distruga mai intii aceste documente in Fabrica de Mucava de la Scaeni, ale carei malaxoare au fost in mai multe rinduri beneficiarele acTiunii de salubrizare a arhivelor fostei SecuritaTi. Astfel, multe din cartoanele de ambalaj fabricate la Scaeni cuprind probabil multe pagini, iremediabil distruse, din istoria imunda a poliTiei politice comunisteÉ

*

A trecut deja o jumatate de deceniu de la intimplarile relatate mai sus. Atit SRI, cit si U.M. 0215 au mai fost protagonistele unor scandaluri publice, dar nici unul dintre acestea la fel de grave ca "faptele de arme" ale serviciilor secrete din primii ani de democraTie. Incetul cu incetul, minTile infierbintate prea tare sub caschetele regimului comunist s-au mai domolit. Virgil Magureanu a ales dupa noiembrie 1996 soluTia demisiei, iar conducerea U.M. 0215 a fost si ea schimbata.

Ceea ce nu s-a intimplat este insa mult mai semnificativ decit aceste evoluTii intrucitva previzibile: societatea romıneasca nu si-a descoperit inca vocaTia pentru adevar, astfel ca Romınia ramine, alaturi de Rusia, o Tara in care documentele fostei SecuritaTi sint zavorite. Dincolo de polemica din sinul principalului partid de guvernamint, care il opune pe senatorul Ticu Dumitrescu, susTinator al deschiderii acestor arhive, colegului sau Nicolae Ionescu Galbeni (fost membru in Comisia de ancheta "Berevoiesti" si astazi sef al Comisiei de control asupra activitaTii SRI), care socoteste aceasta drept o deschidere a "Cutiei Pandorei", un alt fapt intristator intirzie asteptata si promisa asanare morala a societaTii romınesti: noile conduceri ale Serviciului Romın de InformaTii si Ministerului de Interne nu au aratat nici cel mai mic interes pentru investigarea istoriei amare pe care a parcurs-o opoziTia in primii ei ani sub regimul Iliescu. Desi tocmai serviciile pe care le patroneaza ar putea face aceasta istorie repetabila. Atita vreme cit secretizarea inutila a societaTii persista, cit nu se trece la deconspirarea actelor de poliTie politica din trecutul recent al Romıniei, mostenitorii SecuritaTii ramin la putere. o

  

Filip Florian - graduated from Faculty of Geology, University of Bucharest. He worked as reporter at Cuvintul and "Radio Free Europe", and now he is the Bucharest correspondent of "Deutsche Welle".

 Marius Oprea - graduated from Faculty of History, University of Bucharest, where he is now a Ph.D. candidate. He is an investigative reporter for "Radio Free Europe".