Karol Jakubowicz

Fenomenul de tranzitie sau transformare din tarile Europei Centrale si de Est cunoaste doua abordari, una prescriptiv normativa si alta analitica. Abordarea prescriptiv normativa decurge din ipoteza ca tranzitia trebuie sa duca la un anumit rezultat dorit si examineaza realitatea sociala in vederea stabilirii daca acesta a fost atins.Cind procesul de tranzitie a inceput abordarile referitoare la transformarile mass-media erau in mod clar normative (Jakubowicz, 1994). Aceasta abordare i-a apartinut lui Manaev, care a notat ca procesul fundamental de tranzitie de la totalitarism la un sistem socio-politic democratic trebuie sa faca trecerea de la unitate la diversitate, diversitatea fiind conceputa ca cel mai important principiu ce sta la baza organizarii societatii. In mod corespunzator, o autentica transformare a rolului si locului mediei in sistemele sociale ale tarilor post-comuniste ar trebui, in opinia lui, sa presupuna o emancipare sau "autonomizare", precum si o redefinire a naturii ei, astfel incit, dintr-un instrument al puterii sa devina o forma de interactiune a diferitelor grupuri sociale, un element al societatii civile si al democratiei participative.Desprinderea mass-media de structurile statului si de entitatile politice, s-a asteptat sa reflecte ceea ce Alexander (1981) a denumit procesul diferentierii mass-media, proces prin care aceasta devine "o structura libera de constringerile ce privesc economicul, politicul, culturalul" (Alexander, 1981: 33), nemaifiind o anexa a partidelor, a claselor, a grupurilor religioase (Alexander, 1981: 27). Desprinderea mass-media de structurile statale este o premisa necesara pentru emergenta democratiei si, de asemenea, poate fi privita ca un element necesar pentru aparitia societatii civile, indelung urmarite de dizidenti si vazute ca un element indispensabil al unui sistem social democratic. Conform acestei abordari, s-a sperat ca mass-media va deveni mai curind o emanatie a societatii civile decit a fortelor politice sau a statului care controleaza activitatile. In timpul scurs de la colapsul comunismului, a devenit clar ca obiectivul autonomizarii si depolitizarii mass-media a fost mai greu de realizat decit se sperase initial. Pentru a explica ratiunile acestui lucru, trebuie sa abandonam abordarea prescriptiv-normativa si sa o adoptam pe cea analitica, aceasta din urma studiind procesul tranzitiei fara notiuni preconcepute fata de rezultatul final. Din acest punct de vedere, intrebarea care se pune este daca scopul, in mod clar o reactie la subordonarea totala a mediei comuniste partidului, este realist si corect definit din punct de vedere haotic. Premise ale autonomizarii mass-mediaUn obiectiv al transformarii sociale este realist atunci cind conditiile sociale, politice si de alta natura, cerute pentru atingerea acestuia, exista in fapt. In orice caz, "spatiul public nu poate fi conceput ca un spatiu ce opereaza izolat de celelalte domenii sociale, politice si economice" (Dahlgren, 1995: 12). Alexander evidentiaza, pornind de la exemplul Statelor Unite si al Frantei, ca fara contextul social-politic propice, diferentierea mass-media este greu de realizat. "Chiar daca America coloniala si Franta prerevolutionara au fost prinse in sisteme politice patrimoniale cu state nedemocratice, experienta americana in aceasta privinta a fost in mod semnificativ mai favorabila autonomiei mass-media. Experientele revolutionare ulterioare ale celor doua natiuni au fost mult diferite. In Franta, atacurile personalizate ale ziarelor controversate la adresa autoritatii traditionale au fost puternic legate de pozitiile ideologice particulare. Aceste particularitati au pregatit scena unui cerc vicios al jurnalismului personalizat, care avea sa continue nelimitat in fazele post-revolutionare. In Statele Unite, aceleasi atacuri personalizate la adresa autoritatii au fost facute in numele "libertatii presei", de cind rebeliunea coloniala a unit intreaga natiune. Franta post-revolutionara a ramas semnificativ traditionala si puternic polarizata de-a lungul inceputului de secol XX, cu grupari religioase, politice si economice mai mult sau mai putin definite, incercind sa indeparteze controlul statului. Statele Unite, prin contrast, in ciuda polarizarii continue si a recentei istorii a confruntarii dintre nord si sud, si-au pastrat un stat rational legal de-a lungul istoriei lor ulterioare si un anumit nivel de consens civil difuz." (Alexander, 1981, 28-29)In Statele Unite, unitatea si consensul, impreuna cu o dezideologizare a vietii politice au contribuit la realizarea autonomiei mass-media; in Franta, o neintrerupta si puternica divizare politica a impiedicat multa vreme procesul de autonomizare a mass-media, incit aceasta a ramas fie subordonata, fie asociata statului sau partidelor politice. Asa cum au semnalat multi autori, si in tarile Europei Centrale si de Est situatia socio-politica este, in mod inevitabil, conflictuala, ceea ce duce la un inalt grad de politizare a sferei publice si a institutiilor. Spre exemplu, Schöpflin (1995) descrie post-comunismul ca pe un sistem sui-generis care e marcat de unele practici democratice, cu aranjamente mai puternice sau mai slabe de pluralism, astfel incit, atit competitia economica, cit si cea politica, sa devina realitate. In acelasi timp, ideile si practicile antidemocratice sunt curente si au radacini in societate, precum si in discursurile care le legitimeaza si le sustin. Acestea din urma, cuplate cu obstacole structurale ale democratiei, presupune faptul ca drumul spre edificarea unei democratii autentice este lung si va mai dura o perioada indelungata (Schöpflin, 1995: 63). Schöpflin indica unele trasaturi ale acestei situatii, notind ca, desi exista diferente intre statele post-comuniste luate individual, deasupra tuturor acestor diferente, exista o serie de trasaturi comune, printre care:l moralizarea politicii si omogenizarea intereselor: un hiatus continuu intre sfera publica si cea privata, o reminiscenta a vechii diviziuni intre societatea buna, din punct de vedere moral, si statul "rau", constituie o forta dezintegratoare;l o cultura politica in cadrul careia clasa conducatoare este intoleranta fata de competitia politica si ostila oricarei forme de critica;l cu societate civila si organizatii autonome slabe si societate descurajata de politica si intr-o foarte mare masura pasiva fata de viata publica si politica, sistemul da imaginea unui sistem semi-autoritar bazat pe consens;l o importanta ridicata acordata politicilor simbolice, transformind actiunea politica in gesturi simbolice (o mostenire a perioadei comuniste, cind prea putine alte lucruri erau posibile), mai degraba decit subordonind-o producerii rezultatelor materiale ori aducind reale influente pentru a sustine institutiile; acest lucru scurtcircuiteaza procesul politic stabilit si priveaza oamenii de cunoasterea procedurilor realei democratii, producind o bresa crescinda intre guvernanti si guvernati si fiind o sursa potentiala pentru insatisfactia populara;l o fragilitate a societatii civile, combinata cu o excesiva incredere in stat si dependenta de acesta, dind nastere etatismului si inflatiei politice, statul fiind obligat sa intervina in toate sferele vietii sociale [spre exemplu, Osiatynski (1997:13) sustine ca "o excesiva etatizare a vietii in Polonia este un alt factor ce contribuie la aparitia unui excedent de politica in viata publica, intrucit, intr-o democratie, politica e cheia operarii statului, totul a dobindit o dimensiune politica si viata publica, in totalitatea ei, e dominata de politica si politicieni"];l o dezvoltare frinata a pietei, datorita etatizarii excesive si interventiei politice in operarea fortelor pietei, la fel ca in pattern-urile personalizate si politizate, care dau nastere unor diverse forme de coruptie, subventii de stat, obstructionari democratice;l continua existenta a partidelor comuniste succesoare;l ascensiunea dreptei care, in mod frecvent, adopta o atitudine anti-modernista si e nationalista in orientare.Multe din aceste trasaturi ale lumii post-comuniste creeaza ori mentin diviziuni sociale si conflicte, militind inca o data impotriva autonomizarii mass-media. Jadwiga Stansiszkis scoate in evidenta trasaturile distinctive ale situatiei tarilor din Europa Centrala si de Est, motivind ca aceste tari nu pot reproduce modelul institutional al capitalismului, asa cum este el cunoscut in contextul occidental (vezi tabelul 1).Balcerowicz (1996) cauta sa identifice citeva din principalele modele ale transformarii post-comuniste prin stabilirea mecanismelor ce dau nastere unor diferente intre anumite tari sau grupe de tari in Europa Centrala si de Est, depinzind de politici economice si sistemele lor politice. In primul caz, el distinge trei regimuri antreprenoriale (deschis, liberal si restrictiv) si trei structuri de proprietate (capitalista, socialista si mixt-intermediara), precum si alte citeva "mecanisme si coordonare" (piata, stadii intermediare si de comanda). Toate trei sunt, in mod natural, in strinsa legatura cu natura sistemului politic care exista in fiecare dintre tarile respective. Pe aceasta baza, el creeaza o tipologie a sistemelor economice asa cum se arata in fig. 2.De aceea, in unele tari central si est-europene am putea avea de-a face cu ceea ce Oleg Manaev (1995 a: 65-66) numeste schimbare "transforma-toare" a societatii post-totalitare (care doar modifica, dar nu elimina in mod real vechea ordine), in locul unei schimbari "reformatoare", care presupune aparitia unei noi ordini. Daca acest lucru este adevarat, atunci perspectivele pentru autonomizarea mass-media in tarile Europei Centrale si de Rasarit ar trebui, poate, sa fie privite ca nejustificat optimiste. Asa cum remarca si Dahlgren (1995: 12), "O societate in care tendintele democratice sunt slabe, iar trasaturile structurale ale societatii sunt inegale in cel mai inalt grad, nu va da nastere unor structuri institutionale viabile, necesare spatiului public. Astfel de trasaturi structurale s-au convertit in mecanisme prin care modelele de baza ale puterii si ierarhiei sociale modeleaza in sens negativ caracterul sferei publice".De aceea, trebuie sa concluzionam ca ne-cesitatea socio-politica a autonomizarii mass-media a esuat pina acum in impunerea in multe tari post-comuniste si, in multe cazuri, mass-media ramine subordonata al fortelor si partidelor politice, mai degraba decit o emanatie a societatii civile. Societatea civila, politica si statAceasta ne conduce la o a doua intrebare: din punct de vedere teoretic, scopul a fost bine definit? De asemenea, ne putem pune intrebarea daca intr-un sistem democratic, partidele politice ar putea fi considerate ele insele ca fiind o emanatie a societatii civile, ca asociatii voluntare ale cetatenilor, create in scopul promovarii intereselor proprii? Daca este asa, putem considera ca mijloacele de informare anexate partidelor politice ar reprezenta societatea civila?Originea acestui scop al diferentierii mass-media poate fi gasita in idealul antipolitic al societatii civile, ideal exprimat de dizidenti in timpul regimului comunist, intr-un moment in care eforturile de promovare a auto-organizarii societatii ca un "polis paralel" nu putea avea decit semnificatia unei opozitii fata de statul-partid comunist. La vremea respectiva, "societatea" era vazuta ca fiind in mod foarte clar distincta de stat, chiar opusa acestuia, o adevarata alternativa la acesta (Jakubowicz, 1996). Totusi, conceptul "moral" sau "etic" de societate civila era foarte clar produsul unei situatii in care orice legatura intre "societate" (considerata pura din punct de vedere moral) si stat era, din punct de vedere moral si politic, suspecta si inacceptabila. Totusi, in conditiile unei democratii, relatia dintre societate civila, partide politice si stat este mai mult decit ambigua. Diversele scoli de gindire vad aceasta relatie in mod diferit. In acest context, e foarte dificil sa plasezi partidele politice in aceasta relatie, intrucit "este greu sa determini daca ele constituie componente ale societatii civile sau ale sistemului politic" (Szacki, 1997: 49). Fara a intra in numeroasele teorii referitoare la societatea civila (vezi Szacki, 1997; Perez-Diaz, 1996; Dahlgren, 1995), observam ca Perez-Diaz indica un lung proces istoric, prin intermediul caruia echilibrul de forte dintre stat si societatea civila s-a schimbat in favoarea unuia sau al altuia. Cind statul era in ascensiune, importanta societatii civile era diminuata, asteptindu-si insa ascensiunea in urmatoarea epoca.Autonomia societatii civile poate fi reala numai atunci cind puterile statului sunt limitate si atunci acesta insusi respecta domnia legii. Mai mult, in unele abordari, societatea civila e considerata a fi distincta de partidele politice si de institutii si este vazuta din ce in ce mai mult ca fiind "a treia zona" in care "subiectii sunt particulari insa obiectivele lor sunt publice" (Szacki, 1997: 65). Publice, dar nu necesar politice, ele sunt mai degraba probleme nici private nici legate de stat, dar care au de-a face cu o sfera publica intermediara.In Europa Centrala si de Est de astazi, statul domina clar societatea civila. Etatizarea si politizarea vietii publice dau intiietate intereselor politice. Chiar daca partidele politice ar fi definite ca emanatii ale societatii civile, intr-un moment in care se inregistreaza o turnura a tendintelor unor segmente largi ale societatii, optind pentru iesirea din viata publica, nu se poate spune ca aceste partide reprezinta toata societatea. Urmatorul comentariu descrie situatia din Polonia cu destula acuratete, chiar daca intr-o maniera inevitabil simplificata."Diferentele sunt atit de profunde, incit, conform unor observatori, s-ar putea spune ca doua Polonii exista una linga alta. Una este extensia Republicii Populare Poloneze, care pastreaza conceptiile formate de-a lungul acestei perioade. Cealalta isi are radacinile intr-un sistem de valori traditionale. Din pacate, exista si o a treia Polonie, cuprinzind acea parte a societatii instrainata de propriul stat… Judecind dupa rezultatele referendu-mului consti-tutional, a treia Polonie ar numara jumatate din populatia tarii. Acesti oameni sunt in afara influentei mass-media si a tuturor institutiilor cu prestigiu social, incluzind Biserica. Aceasta a treia Polonie pare sa spuna ca nu este necesar a lua in calcul votul cuiva pentru ca nu s-a schimbat nimic la virf si nici nu se va intimpla acest lucru vreodata. Este nemultumita si instrainata de statul insusi, fara sa o intereseze cine este la putere in orice moment dat." (Nowak-Jezioranski, 1997: 16).Politicienii (din partide de guvernamint sau de opozitie), alaturi de functionarii de stat si unii profesionisti (jurnalisti si grupuri de lobby), constituie o clasa politica uneori cu puternice legaturi cu restul societatii. Acceptind, in principiu, ca mass-media trebuie sa fie autonoma si independenta, politicienii nu au luat in considerare cu adevarat acest lucru, o totala si completa autonomizare. In timp ce privatizarea presei scrise a fost primita ca atare de la inceput (indepartind-o de structurile statale), intentia de a o pastra legata de partide si orientari politice (neindepartind-o de entitatile politice) era inca destul de puternica. Pe de alta parte, timp de citiva ani dupa 1989, controlul transmisiilor in direct era considerat privilegiul partidului sau al coalitiei de guvernamint, investita acum cu un mandat democratic pentru a guverna. Conform celor spuse mai sus, teoria normativa a mass-media, aplicata in practica, s-a bazat pe amestecul a doua valori: pe de o parte (in primul rind referindu-se la presa scrisa), libertatea in contextul economiei de piata, cu mecanisme de piata ca principali agenti coordonatori si, pe de alta parte (in primul rind cu referinte la transmisii in direct), ordine (vezi Jakubowicz, 1994).In ceea ce ii priveste pe jurnalisti, situatia din Polonia (dar si din alta parte) este dupa cum urmeaza:"Jurnalistii – marea majoritate a celor implicati politic – nu au fost obiectivi. Atitudinea civica mostenita din trecut (cind sub sistemul comunist trebuia sa iei parte la lupta dintre comunism si democratie) ii face pe redactori si jurnalisti sa faca tot posibilul pentru a promova cauza propriei tabere politice, in versiunea sa de realitate, apoi sa informeze obiectiv si sa ofere o analiza obiectiva a situatiei. Ca rezultat, piata presei poloneze a ajuns dominata de jurnalism afiliat politic, prefacindu-se a fi obiectiv. Acest lucru a fost evident in timpul campaniilor electorale." (Jakubowicz, 1996: 205). De aceea, chiar daca mass-media din Polonia s-a rupt de structurile statale, in multe cazuri ea a ramas puternic atasata de entitatile politice. Chiar daca multe asa-numite ziare de partid au dat faliment, ziarele nationale poloneze au fost descrise ca apropiindu-se de modelul european al "sistemului pluralist de ziare apartinind unor partide politice", cu anumite ziare dedicate promovarii unui set de interese sau de puncte de vedere politice (chiar daca ziarele locale incearca sa mentina un nivel de impartialitate) (Burnetko, 1995). Aceasta ajuta la structurarea diferitelor puncte de vedere, mai degraba ale elitelor de partid, decit ale membrilor sau grupurilor sociale in general. In consecinta, "Mass-media poloneza nu reflecta si nici nu articuleaza nevoile, interesele si opiniile unui imens segment al societatii. Cotidienele vorbesc, in cele mai multe cazuri, pentru (si se adreseaza) intelighentiei. De asemenea, mici oameni de afaceri, priviti ca inima noii clase de mijloc poloneze, nu au presa lor. Este discutabil daca fermierii recunosc vreun ziar ca vorbind, cu adevarat, despre ei." (Jerschina, 1994: 13).Putem spune ca scopul autonomizarii mass-media a fost, intr-adevar, bine definit pentru a micsora diferenta dintre stat, partidele politice si alte entitati. Aceasta se intimpla din cauza realizarii asimetrice a scopului, conform caruia mass-media joaca un rol contradictoriu in societate. Serveste unui pluralism extern, dar, in acelasi timp, cauta o dominanta in sensul impunerii unui punct de vedere si a unei interpretari a evenimentelor care serveste unor interese politice. Este autonoma fata de stat, dar subordonata politic si, din nou, nu structurii de putere, in general, ci anumitor forte politice din cadrul acestei structuri. Fara autonomizarea mass-media in raport cu partidele si cu celelalte entitati politice, societatea nu va fi bine servita de catre aceasta. Acest proces incepe greu. Odata pentru ca doar citeva partide isi pot permite sa-si finanteze propria mass-medie si multe cotidiene si periodice, cu o orientare deschisa catre un partid, au falimentat. De asemenea, profesionalismul jurnalistilor a ajuns, in unele cazuri, sa aiba un impact asupra politicii profesionale, favorizind o mai mare orientare catre impartialitate. Aceasta reduce partinirea, in multe cazuri introdusa nu atit de redactori si tipografi, cit de reporteri si comentatori. In plus, multi proprietari si publicisti cu orientare economica, incearca sa restringa parteneriatul deschis in cadrul sistemului mass-media pe care il conduc, chiar daca o fac mai degraba din motive economice, decit politice. Este, oricum, un drum lung de parcurs pina la atingerea impartialitatii mass-media ca scop.BIBLIOGRAFIEAlexander, J.C. (1981) The Mass Media in a Systemic, Historical and Comparative Perspective. (In) E. Katz, T. Szecsko (Eds.) Mass Media and Social Change. London, Beverly Hills: Sage Publications.Balcerowicz, L. (1995) Socialism, Capitalism, Transition. Budapest: Central European University Press.Burnetko, K. (1995) „Media a wybory: egzamin, jednak, zaliczony. Z Walerym Pisarkiem rozmawia K. Burnetko". Tygodnik Powszechny, No. 50, December 10, p. 36.Culek, Z.P. (n.d.) The Frameworks of Freedom, or What’s Wrong with Croatian Media Policy? (Mimeo).Dahlgren, P. (1995) Television and the Public Sphere. Citizenship, Democracy and the Media. London: Sage.Jakubowicz, K. (1994) "Equality for the Downtrodden, Freedom for the Free: Changing Perspectives on Mass Communication in Central and Eastern Europe", Media, Culture and Society 16(2): 271-293.Jakubowicz, K. (1995) „Lovebirds? The Media, the State and Politics in Central and Eastern Europe" Javnost/The Public, Vol. II (I):75-91Jakubowicz, K. (1996) "Poland: Prospects for Public and Civic Broadcasting". In: M. Raboy (Ed.), Public Broadcasting for the Twenty First Century. London: Libbey.Jerschina, J. (1994) „Etos si profesionalizm". Rzeczpospolita. Oct. 29-30.Góralczyk, B. (1995) „Post-communist challenges: an attempt of identification". In: B. Góralczyk, W. Kostecki, K. ¯ukrowska (Eds.) In Pursuit of Europe. Transformations of Post-Comunist States 1989-1994. Warsaw: Polish Academy of Sciences.Manaev, O. (n.d.) Media Autonomy and the State in Post-Communist-Society: Diversity vs. Unity (the Case of Belarus (Mimeo).Manaev, O. (1995) ‘Rethinking the Social Role of the Media in a Society in Transition’. Canadian Journal of Communication, Vol. 20: 45-65.Nowak-Jeziorañski, J. (1997) „Stan umys³ów". Rzeczpospolita, August 16-17.Ogrodziñski, P. (1991) Piêæ tekstów o spo³eczeñstwie obywatelskim.Warsaw: Instytut Studiów Politycznych PAN.Osiatyñski, W. (1997) „Lobby samoobrony spo³ecznej". Rzeczpospolita, September 13-14.Perez-Diaz, V. (1996) Powrót spo³eczeñstwa obywatelskiego w Hiszpanii. Dahlgren, P. (1995) Television and the Public Sphere. Citizenship, Democracy and the Media. London: Sage.Schöpflin,G. (1995) „Post-Communisn: A Profile" Javnost/The Public, Vol. II (I): 63-74.Splichal, S. (1993) The "Civil Society Paradox" and the Media in Central and Eastern Europe’ Research on Democracy and Society, Vol. I: 85-109.Splichal, S. (1994) Civil Society and Media Democratization in East-Central Europe: Dilemmas in the Evolution of the New Model. In A. Bibic, G. Graziano (Eds.) Civil Society,Political Society, Democracy (pp.305-324). Ljubljana: The Slovenian Political Science Association.Staniszkis, J. (1995) „In Search of a Paradigm of Transformation" (In:) E. Wnuk-Lipiñski (Ed.) After Communism: A Multidisciplinary Approach to Radical Social Change. Warsaw: Instytut Studiów Politycznych PAN.Szacki, J. (1997) „Wstêp. Powrót do idei spo³eczeñstwa obywatelskiego". (In:) J. Szacki, (Ed.) Ani ksi¹¿ê, ani kupiec: Obywatel. Dahlgren, P. (1995) Television and the Public Sphere. Citizenship, Democracy and the Media. London: Sage.¯akowski, J. (1996) „Etyka mediów". (In:) G.G. Kopper, I.Rutkiewicz, K. Schliep (Eds.) Media i dziennikarstwo w Polsce. Kraków: OBP.Karol Jakubowicz - fost presedinte al Comisiei Poloneze pentru Reforma Audio-Vizualului si vicepresedinte al Postului National de Radio si de Televiziune din Polonia. A fost membru al comisiei de specialisti care a pregatit noua Lege a Presei in Polonia si consilierul primului ministru si al Consiliului National al Audio-Vizualului pentru politica mass-media. Articolele sale au fost publicate in Europa si in Statele Unite, tari in care a predat la mai multe universitati. Este profesor de comunicare la Universitatea din Varsovia.