Capitalismul romanesc de azi

John S. Earle

Almos Telegdy

Dupa cum se arata în tabelul 6, cererea excedentara este un fenomen mult mai des întîlnit în cazul societatilor mici decît a celor mari: cererea a depasit oferta pentru 37,1% din societatile cu mai putin de 100 de salariati, dar numai pentru 22,3% din cele cu mai mult de 1.000 de salariati.Avînd în vedere neconcordanta dintre cerere si oferta, se ridica întrebarea ce procent din actiunile oferite spre privatizare de catre program a fost de fapt privatizat? Acest procent poate fi considerat ca o masura a eficientei programului de privatizare, a gradului în care programul si-a atins scopurile propuse. Am constatat ca, în medie, 55,7% din oferta de actiuni a fost privatizata. Asa cum am mai mentionat însa, oferta excedentara este caracteristica mai ales firmelor mari. Luînd în considerare valoarea capitalului social al societatilor, acest procent coboara la 35,8%. Aceasta ne arata ca programul a reusit sa privatizeze doar cu putin peste o treime din capitalul total, restul ramînînd si pe mai departe în proprietatea statului.Pîna acum ne-am ocupat în special de oferta de actiuni, analizînd procentul privatizat din aceasta. Desigur însa, cel mai important rezultat al unui proces de privatizare este procentul de actiuni incluse în program cu procentul de actiuni incluse care au fost privatizate. Asa cum se poate observa în tabelul 8, procentul mediu de privatizare prin PPM este de 31,9%. Dar cînd se foloseste cu pondere capitalul social, acest procent scade cu mai mult de 13%, ceea ce înseamna ca programul a privatizat doar 18,7% din capitalul societatilor din baza noastra de date!De asemenea, tabelul ilustreaza distributia actiunilor private rezultate din program, iar figura 3 arata aceasta distributie, atît ponderata, cît si neponderata cu marimea capitalului social. Deoarece existenta proprietatii private majoritare pare sa reprezinte o conditie sine qua non pentru a putea observa modificarea comportamentului unei societati, am scos în evidenta procentul societatilor care au fost privatizate în proportie majoritara prin PPM.Tabelul si figura arata ca doar 28,5% din firmele din baza de date sînt în proprietate majoritar privata. Daca ponderam însa cu marimea capitalului social, procentul scade la 7,8%.Analizînd datele, observam anumite variatii pe regiuni. Procentul mediu de privatizare variaza de la 27% în Muntenia pîna la 36% în Banat-Crisana. Proportia firmelor majoritar privatizate prezinta o variatie si mai mare, de la aproape 34% în capitala pîna la mai putin de 20% în Muntenia (neponderat).Ramurile de activitate pot fi divizate în trei grupe, în functie de gradul de privatizare, dupa cum arata tabelul 9. Cel mai scazut nivel al privatizarii se întîlneste în industria constructiilor de masini si echipamente electronice (în medie 23%). În celelalte sectoare, procentul mediu de privatizare variaza între 30 si 36,4%, cel din urma apartinînd sectorului serviciilor.Estimarea valorii proprietatii transferate prin PPMCare este partea de proprietate devenita privata în urma PPM?Conform bazei de date de care dispunem, valoarea totala a proprietatii transferate în cadrul acestui proces depaseste cu putin 9 trilioane de lei. Aceasta reprezinta 35,8% din oferta si 18,7% din actiunile societatilor cuprinse în program. Desigur, se poate argumenta ca actiunile care nu au fost solicitate de populatie vor ramîne în cele din urma FPP-urilor, ceea ce ar însemna tot privatizare.Ca raspuns la un astfel de argument, mentionam ca actiunile luate de la FPP-uri la începutul procesului au avut o valoare nominala mult mai mare (vezi sectiunea 3). Mai mult, în cazul în care consideram FPP-urile ca fiind private înseamna ca PPM nu a privatizat în cele din urma nimic.În final, nu este lipsit de interes sa încercam sa estimam procentul din capitalul total al societatilor comerciale de stat care a fost privatizat prin PPM, în acelasi mod ca mai sus. În primul rînd, nu este lipsit de interes sa încercam sa estimam procentul din capitalul total al societatilor de stat care a fost privatizat prin PPM, în acelasi mod ca mai sus.În primul rînd, societatile comerciale reprezinta doar 53% din capitalul de stat, restul fiind reprezentat de regiile autonome. Din cele 53%, aproximativ 2.500 de firme fusesera deja privatizate în mare parte prin metoda MEBO si, prin urmare, nu au fost incluse în PPM. Desi aproximativ 4.800 de societati au fost incluse în PPM, consideram ca acestea sînt mai ales societati mici, statul fiind interesat în mentinerea pachetului majoritar în cazul societatilor mari, mai "strategice" ori mai sensibile sub aspect politic.Daca asa stau lucrurile si, considerînd ca societati comerciale cu o valoare totala reprezentînd jumatate din valoarea tuturor societatilor nu au intrat în PPM (fie au fost orientate catre MEBO, fie au fost excluse de pe agenda privatizarii), atunci trebuie sa împartim cu 2 procentul de 53%, obtinînd astfel 26,5%.De asemenea, am aratat ca doar 57,7% din actiunile societatilor comerciale incluse în PPM au fost de fapt oferite spre privatizare. Astfel, programul a inclus aproximativ 15,3% din capitalul societatilor comerciale de stat. În final, am aratat ca doar 35,8% din oferta de actiuni ale companiilor aflate în baza noastra de date au fost de fapt transferate cetatenilor; asadar, doar 35,8% din 15,3% a fost privatizat. Cu alte cuvinte, asa-numita privatizare "în masa" a reusit sa privatizeze doar 5,5% din capitalul aflat în mîinile statului! 185. Concluzii:care au fost rezultatele PPM?Concluzia acestui studiu este ca "privatizarea în masa" a avut un rezultat destul de modest, dupa cum modest a fost însusi scopul acestui program; nu multe au fost societatile care au intrat în program - fie ele societati comerciale sau regii autonome -, iar pentru cele intrate doar aproximativ jumatate din actiunile lor au fost incluse în program.Modul în care a fost conceput programul a deschis posibilitatea unor rezultate diverse, iar studiul de fata demonstreaza ca, în fapt, mai putin de jumatate din actiunile oferite prin program au fost transferate catre populatie.Desigur, volumul transferului de proprietate nu este deloc neglijabil, chiar daca el este cu mult mai mic decît ceea ce programul ar fi putut sa realizeze. Succesul programului nu poate fi însa evaluat doar prin marimea capitalului transferat, ci deopotriva prin felul în care, în urma acestui transfer, s-au creat conditiile favorabile schimbarilor organizationale, a restructurarilor, atît la nivelul fiecarei societati, cît si pe ansamblul economiei. Nu în ultimul rînd, trebuie mentionata problema atragerii de fonduri suplimentare; una dintre criticile aduse unor astfel de programe de privatizare în masa este aceea ca, pe termen scurt, ele nu pot impulsiona atragerea de noi fonduri. Aceasta nu trebuie privita însa ca o critica pe care intentionam sa o aducem politicii guvernului (trecut sau prezent), deoarece consideram ca acesta nu avea pe moment nici o alternativa fezabila.Ceea ce studiul de fata scoate în evidenta este faptul ca programul a realizat foarte putin în domeniul impulsionarii motivatiei manageriale si al accelerarii restructurarii. În primul rînd, statul a ramas principalul actionar în cazul majoritatii societatilor incluse în program. Luînd ca baza de calcul capitalul social, se constata ca doar pentru 7,8% din societatile incluse în program transferul de capital a depasit 50%, ceea ce conduce, evident, la concluzia ca deciziile/voturile noilor actionari nu le vor putea surclasa pe cele ale statului.Trebuie mentionat, de asemenea, un alt aspect foarte important, cel ca programul a avut ca rezultat o dispersare a proprietatii. Desigur, multe dintre marile firme occidentale au o astfel de structura de proprietate dispersata; însa, daca aceasta dispersare nu ar fi avut ca scop mentinerea controlului statului, ea ar fi parut fireasca. Dar, asa cum am mai mentionat, un numar mare din societatile incluse în program de privatizare ni se pare o eroare grava. Unul dintre principiile larg acceptate în ceea ce priveste conducerea firmelor mici este acela ca ele trebuie sa aiba un proprietar unic sau cel mai mult un numar restrîns de parteneri activi, statul nenumarîndu-se printre acestia. Însa, asa cum rezulta din studiu, 70% din societatile foarte mici (sub 100 de salariati) incluse în program au mai multi actionari decît salariati, iar 35% din ele au mai mult de 500 de proprietari! Acest numar este cu mult mai ridicat în cazul societatilor mari. Dat fiind gradul ridicat de dispersie a structurii de proprietate este extrem de costisitor pentru miile de actionari sa se implice activ în managementul societatilor si este de asteptat ca aceste mii de proprietari sa nu apara niciodata la o adunare a actionarilor. În opinia noatra, principala cauza a lipsei de concentrare a proprietatii a fost interzicerea, deliberata, a implicarii în acest program a intermediarilor (de tipul societatilor de investitii) si nu putem gasi alta explicatie pentru aceasta absenta decît vointa politica a statului de a-si mentine controlul si dupa realizarea privatizarii.traducere deDana Lup, Dana Sapatorusi Marius CosmeanuNote:18. O metoda alternativa de ilustrare a proportiei în care economia României a fost "privatizata" prin PPM este calculul sumei ponderata a numarului de salariati din societatile incluse în program, unde ponderile sînt date de proportia provatizata din actiunile fiecarei societati comerciale. Potrivit acestui calcul, aproximativ 494.000 de salariati au fost "privatizati" prin PPM, ceea ce nu este prea departe de cifra estimata de noi mai sus, de 5,5%, avînd în vedere ca erau cca. 11 milioane de salariati în sectorul de stat din România în 1990.Bibliografie:Boyco, M., Shleifer, A., Vishny, R., Privatizing Russia, MIT Press, Cambridge, 1995.CEU Labor Project, "After MEBO Privatization: Corporate Governance, Restructuring, and the Role of the State in Romania" urmeaza sa apara.Earle, J.S., and Estrin, S., "Employee Ownership in Transition", in Corporate Governance in Central Europe and Russia, by Frydman, Gray, and Rapaczinski (eds.), vol. 2, Central European University Press, 1996.Earle, J.S., and Estrin, S., "After Voucher Privatization: the Structure of Corporate Ownership in Russian Manufacturing Industry", SITE working paper no. 120, 1997.Earle, J.S., Frydman, R., and Rapaczynski, A., "Notes on Voucher Privatization in Eastern Europe", în The New Europe: Evolving Economic and Financial Systems in East and West, D. Fair and R. Raymond (eds.), Kluwer Academic Press, 1993.Earle, J.S., Frydman, R., Rapaczynski, A., Turkewitz, J., Small Privatization: The Transformation of Retail Trade and Consumer Services in the Czech Republic, Hungary, and Poland, CEU Press, Budapest, 1994.Earle, J.S., Gehlbach, S., Sakova, Z., and Vecernik, J., "Mass Privatization, Distributive Politics, and Popular Support for Reform", CEU Labor Project Working Paper, 1997.Earle J.S., Munteanu, C., and Sapatoru, D., "Romania Privatization Problems: a Diagnosis", lucrare nepublicata, 1993.Earle, J.S., and Sapatoru, D., "Privatization in a Hypercentralized Economy: The Case of Romania", în J.S. Earle, R. Frydman, and A. Rapaczynski (eds.), "Privatization in the Transition to a Market Economy: Studies of Preconditions and Policies in Eastern Europe, Printer Publishers and St. Martin’s Press, London, 1993.Earle, J.S., and Sapatoru, D., "Incentive Contracts, Corporate Governance, and Privatization Funds in Romania", Atlantic Economic Journal, vol. 22, no. 2, 1994.Frydman, R., and Rapaczynski, A., Privatization in Eastern Europe: is the State Withering Away?, Central European University Press, 1994.Frydman, R., Rapaczynski, A., and Earle J.S., et. al., The Privatization Process in Central Europe, Central European University Press, 1993a.Frydman, R., Rapaczynski, A., and Earle J.S., et. al., The Privatization Process in Russia, Ukraine, and the Baltics, Central European University Press, 1993b.Fondul Proprietatii de Stat, "Raportul de Activitate al Fondului Proprietatii de Stat în anul 1996", nepublicat.Monitorul Oficial al României, "Lege privind asociatiile salariatilor si membrilor conducerii societatilor comerciale care se privatizeaza", anul IV/209, 1994.Romanian Development Agency, Romania Yes - an Investment Guide, 1997.Romanian Development Agency: Law Digest for Foreign Investors, 1996.John S. Earle - Doctor în economie. Profesor Asociat la Stockholm School of Economics, Stanford University, si la Central European University (CEU), Budapesta, Ungaria. De asemenea, este Director al CEU Labor Project. A publicat numeroase studii si articole cu privire la aspectele microeconomice ale tranzitiei în Europa de Est, concentrîndu-se în special pe privatizare, restructurarea pietei de munca si probleme controversate de politica economica. A ocupat functii de consilier economic al mai multor guverne si organizatii internationale.Almos Telegdy - Lucreaza la Departamentul de Economie al Budapest University of Economic Sciences si la CEU Labor Project. Domeniile sale de interes sînt comportamentul întreprinderilor si restructurarea în economiile în tranzitie.