În ultimul numar din Sfera Politicii, Michael Shafir ma citeaza, alaturi de diferite personalitati mult mai cunoscute ale scenei culturale românesti, cu scopul de a exemplifica teoria sa legata de raspîndirea extremei drepte în spatiul central al vietii politice contemporane.Dupa ce îsi informeaza cititorii despre "noptile nedormite" cauzate de "acest spectacol", despre calitatea sa de "politolog cunoscator" si despre "rigurozitatea" cu care îsi scrie articolele "stiintifice", Michael Shafir, prolix ca întotdeauna si deseori încîlcit, se deda la diferite panseuri datorita carora a fost imediat pus la punct de dl. Nicolae Manolescu si de d-na Gabriela Adamesteanu. Dupa care îsi exercita talentul, citînd, abil, "din memorie", ceea ce îl absolva de urmarire, cîteva fraze pe care le declara ca fiind scrise de mine, dar de fapt inventate de el cu scopul de a mai demasca un extremist de dreapta. Pe care apoi le va cita ca atare, însotindu-le cu epitetele injurioase pe care le foloseste cu atîta placere.Nu stiu daca memoria d-lui Shafir este destul de solida spre a-i permite asemenea exercitii. În cazul meu, memoria sa este intentionat, si cu insinuanta dusmanie, deformanta. El începe prin a se referi la o fraza publicata în cadrul articolului meu "sfîrsitul posturilor de radio americane la München", aparut în revista 22 (19-25 iunie 1996). Iata ce scriam eu acolo, pagina 12, coloana 1, dupa ce mentionam furturile constatate în arhiva Samizdatului rus, ale revolutiei ungare din 1956 si ale "Primaverii de la Praga" din 1968:"Serii întregi de periodice specializate au luat discret calea spre Israel, în timp ce institute de cercetari germane se aprovizionau tot atît de discret din depozitul-anexa al Europei Libere, situat într-o suburbie a Münchenului".ªi acum, iata ce a devenit acest pasaj, metamorfozat de "rigurozitatea stiintifica" a doctorului Shafir:"Articolul lui Sturdza facea uluitoarea afirmatiei ca materiale de arhiva ce atestau atrocitatile comuniste luasera "dupa unii" drumul spre Israel, pentru a ascunde amploarea acestor atrocitati, participarea evreilor la ele si pentru a nu leza monopolul evreiesc asupra suferintei (citez din memorie)".Închei aici comentariul lui Michael Shafir, a carui "memorie" este fara îndoiala dominata de obsesii si care, pentru a documenta o "uluitoare afirmatie", elimina din context institutele germane si transforma serii de periodice în materiale de arhiva care lezeaza monopolul evreiesc.A doua interpretare contorsionata a lui Michael Shafir se refera la trecerea în revista a presei franceze legata de aparitia Cartii Negre a Comunismului. Mentionam acolo, rezumîndu-le, vreo patruzeci de recenzii sau de cuvîntari, pro sau contra, carora le-a dat nastere aceasta carte, citînd întotdeauna sursa, precum si numele autorului. Din tot acest material, Michael Shafir selectioneaza o referinta, publicata în Le Monde, despre o întrunire a integristilor catolici care, la rîndul lor, se refereau la rabinii evrei în general si, în special, la liderii evrei ai revolutiei ruse. În cazul de fata, Shafir nu deformeaza cele scrise de mine (dupa Le Monde), dar adauga, cu scopul evident de a dauna, ca am folosit "un ton foarte aprobator". Nu am folosit nici un fel de ton, dupa cum nu am aprobat sau dezaprobat nici unul dintre articolele pe care le recenzam.Dar, atunci cînd domnul Shafir se viseaza în rolul de procuror suprem, este evident ca are nevoie de rechizitorii. ªi, cînd lipsesc dovezi pentru asemenea rechizitorii, le fabrica.În sfîrsit, Michael Shafir îmi reproseaza ca nu am precizat, vorbind despre adversarii sau simpatizantii Cartii Negre, cine anume este evreu si cine nu. Nici nu-mi voi pierde timpul cu asemenea lucruri, iar daca dl. Shafir vrea neaparat sa aiba precizari de aceasta natura, poate sa-si încerce norocul anchetînd prin redactiile presei franceze.Vinovatul acestor aere de superioritate sectara folosite de doctorul Michael Shafir este acela pe care, de ani de zile, îl monitorizeaza si îl traduce în limba engleza: Corneliu Vadim Tudor. Pacientul l-a contaminat pe supraveghetorul sau, care a devenit un fel de C.V. Tudor inversat, cu alte obsesii, dar la fel de agresiv si de rea credinta.Mihai Dim. Sturdza