I. Asteptari si intereseReuniunea NATO de la Madrid a ancorat credibilitatea regimului Constantinescu si integrarea euroatlantica a Romaniei de succesul reformei si al tranzitiei spre capitalism. Criza politica prelungita si inabilitatea de a stopa declinul economic au transformat reforma si tranzitia în eufemisme pentru deriva si supravietuire. Cînd prima victima a derivei, fostul premier Victor Ciorbea, a fost sacrificat politic, cel ramas sa confrunte posibilitatea esuarii a fost presedintele Constantinescu. Desi constant cu conservarea apelului politic prin vizibilitate internationala, presedintele Constantinescu a platit pe plan intern pentru esecurile primului an de guvernare. Supravietuirea politica a presedintelui Constantinescu, pusa la îndoiala de revigorarea partidelor de stînga si a celor nationaliste, depindea de o interventie de reanimare. Era deci nevoie de o transfuzie de popularitate si imagine. Ca în trecut, transfuzia a însemnat expunere internationala sub forma unor imagini memorabile, de data aceasta de pe continentul american.Logica puterii dicteaza ca un presedinte de stat cu statutul Romaniei are de cîstigat atunci cînd este vazut de alegatori aparînd la ONU, primit de liderul SUA la Casa Alba, vorbind diasporei si onorat cu prezenta multor persoane influente si bine situate. Dincolo de infailibilitatea lor, aceste vizite reprezinta îndeplinirea dorintelor oricarui lider constient ca alegerile sînt cîstigate de imagine, de conjunctura si, nu exclusiv, de mesajul electoral. Dupa ultima criza politica, nici un politician roman nu mai poate ignora realitatea urmatoarelor alegeri.Prin urmare, presedintele Constantinescu a urmarit, prin vizita în SUA, sa-si îmbunatateasca si chiar sa-si consolideze imaginea de acasa, sa exploateze conjunctura creata de riscurile suplimentare de securitate din Balcani si sa-si clarifice mesajul electoral. Este o eroare sa se ataseze o semnificatie de reforma sau tranzitie acestor vizite, care au fost proiectate cu mult înainte ca reforma si tranzitia sa-si arate esecurile, sînt motivate de interese de securitate si economice si nu pot ameliora pe termen scurt nici situatia politica si nici nu vor încetini degradarea economica a Romaniei. Asa cum a fost planificat, aceste vizite i-au adus presedintelui Constantinescu o imagine îmbunatatita, o proeminenta relativa în securitatea zonei Balcanilor, dar un mesaj electoral mai putin clar decît cel pe care domnia sa ar vrea sa-l proiecteze. Vizitele i-au consolidat presedintelui Constantinescu pozitia de lider în alegerile din 2000, fara însa a-i garanta victoria. Acest lucru coincide cu preferinta SUA ca Romania sa fie condusa de un lider cît mai departat de ideologia comunista, un lider care îsi mentine puterea prin eforturi democratice.Impresia pozitiva lasata asupra presedintelui Clinton în vizita sa la Bucuresti este motivul principal pentru care vizitelor presedintelui Constantinescu în SUA le-au fost acordate o consideratie sporita. A fi o gazda buna, în ciuda refuzului de a fi inclus în NATO, a convins SUA ca exista posibilitatea alinierii Romaniei la civilizatia europeana. Mesajul presedintelui Clinton la Bucuresti a fost clar: continuarea sustinuta a reformei si a tranzitiei va fi recompensata prin securitate si promovare economica. În euforia momentului, mesajul a fost însa confuzionat de prevederile documentului de la Madrid, care a nominalizat Romania ca un viitor membru NATO cu sanse sporite de integrare. Documentul de la Madrid a fost interpretat nejustificat, ca si cum ar fi venit dupa vizita presedintelui Clinton, deci ca o asigurare, în loc de un simplu îndemn. Însemna ca usa NATO nu s-a închis, ca, desi invitatiile unor noi membri sînt nominalizate, preturile economice, politice si sociale ale includerii vor fi suportate preponderent de noii membri si ca integrarea este corelata cu politica interna a noilor aspiranti. Era un alt fel de a spune ca Romania va fi monitorizata, verificata, si, oarecum, ajutata.Cu toate acestea, în perioada care a urmat vizitei presedintelui Clinton, Romania întîrzia sa treaca testele stricte ale integrarii, discursul presedintelui Constantinescu sfida realitatea domestica si obiectivele tarilor vestice. Încrederea investitorilor în Romania, masurata în decalajul dintre estimarile guvernului si totalul investitiilor, regresa, chiar în conditiile în care capitalul parasea economiile din Asia de Est. Trebuia deci ca mesajul presedintelui Clinton sa fie clarificat, relatiile dintre SUA si Romania sa fie expuse în detaliu, iar interesele comune sa fie identificate. Este relevant ca SUA nu au tinut sa clarifice contextul relatiilor cu Romania în timpul regimului Iliescu.Desi personalitatea îi este marcata de declaratii inconsistente, presedintele Constantinescu este singurul lider roman din ultima jumatate de secol care are capacitatea sa inspire încredere SUA, care marcheaza o ruptura distincta cu retorica trecutului si care si-a exprimat constant adeziunea la valorile Vestului. De aceea, perioada de anormalitate dintre Romania si SUA s-a terminat.A. Asteptarile SUAAsteptarile SUA decurg firesc din rolul central pe care îl joaca în problemele globale. Euforia provocata de sfîrsitul Razboiului Rece s-a terminat, perioada de ezitari din politica externa este un episod trecut, iar SUA este pregatita sa fie un lider eficient al lumii. Dilema economie–stabilitate s-a rezolvat, ambele notiuni devenind prioritati. Mitul ca problemele economice vor prima în afacerile mondiale, suspectat ca un fenomen anormal într-o lume militarizata, a fost spulberat odata cu testele nucleare din subcontinentul asiatic.Prin urmare, la începutul mileniului trei, SUA au doua prioritati paralele, care îi întaresc rolul mondial în stabilitate: securitate si economie; SUA reprezinta liderul militar necontestat, iar în domeniul economic a reusit sa îsi relanseze economia.Cu toate acestea, membri influenti ai Administratiei Clinton, unii dintre ei implicati în relatiile SUA cu Romania, au insistat ca rolul SUA nu poate fi sustinut pe termen lung într-o structura piramidala si au optat pentru o structura de retea de "roata cu spite" – unde SUA ocupa rolul central –, structura care este mai greu de erodat în relatiile internationale, compatibila cu procesul de globalizare si mai eficienta în ce priveste costurile de administratie. Noua structura este flexibila ideologic, pragmatica, acorda importanta sporita tarilor periferice si angajeaza un numar mai larg de natiuni în rezolvarea problemelor globale sau regionale. Aceasta structura va permite SUA sa arbitreze aparitia Chinei ca supraputere si, totodata, va îmbogati relatiile SUA cu tari mici si mijlocii.Realitatea politica americana este fundamentata pe notiunea ca democratia reala bazata pe spiritul legii creeaza parteneri de buna credinta. Administratia Clinton a lansat numeroase initiative dedicate întaririi democratiei si a sistemelor legale în jurul lumii. La fel de semnificativa este notiunea ca economiile de piata motivate de competitie si comert liber creeaza prosperitate pentru participanti si consumatori si, implicit, elimina sursele de conflict nascute din disparitati economice. Exista o traditie de peste un secol de legislatie si jurisprudenta împotriva monopolurilor si a tentativelor de monopolizare. Partenerii economici care nu pot mentine ritmul competitiei si recurg la interventii economice prelungite îsi reduc aportul în comertul bilateral.Schimbarea structurala a politicii SUA a marcat cresterea rolului detinut de Statele Unite în Europa Centrala si de Est. Pe termen lung, regiunea reprezinta capul de pod spre Orient al societatilor democratice sustinute de o economie de piata. Regiunea trebuie sa-si sedimenteze reziduurile conflictelor etnice si sa fie integrata economic în Uniunea Europeana. În termeni strategici, relatia SUA cu Europa Centrala si de Est a devenit mai putin dependenta de relatia SUA cu Rusia, o schimbare cu efecte enorme în regiune. Ca prim efect, exemplificam ca SUA încearca sa izoleze Europa Centrala si de Est de efectele instabilitatii prelungite politice si economice ale Rusiei. Ca efect necesar, SUA este dispusa ideologic sa îsi expuna armata în rezolvarea starilor conflictuale.Astfel definita, pozitia SUA în problema securitatii Europei Centrale si de Est si, mai de actualitate, a Peninsulei Balcanice, aduce relatia SUA cu Romania, puntea dintre Balcani si zona de influenta a Rusiei, în prim-plan. Pe plan economic, Balcanii reprezinta o forta de munca bine educata si platita în procente comparativ cu cea din Occident si o piata de desfacere receptiva la produse americane. Acesti factori mentin constant interesul Statelor Unite în Balcani la nivel înalt.Chestiunea care combina prioritatile de securitate si economice ale SUA este cea a securitatii surselor de energie. Relatia SUA cu Romania poate satisface interesele SUA si conferi un rol sporit Romaniei în economia regionala. Securitatea energetica în Europa Centrala si de Est este acutizata de trei factori: toate economiile din regiune vor intra în scurt timp în expansiune – fie prin integrare în Uniunea Europeana, fie datorita eliminarii zonelor de conflict –, îmbunatatirea nivelului de trai va mari consumul individual de energie, iar carbunele va fi abandonat deoarece necesita subventii uriase, impune costuri ineficiente si dauneaza mediului înconjurator. Rezultatul acestor trei factori este ca baza energetica se restrînge concomitent cu cresterea cerintei regionale de energie. Considerente istorice vor face ca regiunea sa caute sa îsi diversifice sursele de energie reducînd ponderea Rusiei, sursa traditionala, si înlocuind-o cu furnizori dependenti si apolitici din zona Marii Caspice.Prin urmare, securitatea traseului petrolului din Marea Caspica spre Europa Centrala si de Est va preveni socuri energetice regionale. Romania este una din variantele acestui traseu; iar pentru SUA, alternativa ideala ar strabate teritoriul controlat de NATO sau al unui viitor membru. În cazul ca se va materializa, aprobarea unui traseu petrolier ce strabate Romania va fi conceput ca un model dependent în mod minim de infrastructura si resursele Romaniei, pentru a limita factorii de risc. Interesul SUA este de a avea un traseu lipsit de risc si, din fericire, mai multe optiuni sînt oferite pentru a satisface acest considerent.Ar fi eronat ca Romania sa identifice coridorul petrolului drept vehicolul integrarii în NATO si Europa. Relevanta strategica a traseului energetic Marea Caspica–Europa nu este lipsita de semnificatie, însa sfîrsitul Razboiului Rece a diminuat importanta factorilor geografici si a augmentat ponderea factorilor economici si politici. Romania poate aprecia soarta conductelor petroliere care traverseaza Irakul: ele sînt nefolosite de sapte ani, nimeni nu este dispus sa le utilizeze în viitorul apropiat, iar iesirea lor din circuitul economic nu a declansat o criza energetica în Occident.În sumar, schimbarile structurale ale politicii externe ale SUA, cuplate cu interesele substantiale ale SUA în Europa Centrala si de Est, confera o importanta marita relatiei SUA cu Romania. Alegerile romanesti din 1996 au deschis oportunitati pentru ca situatia din aceasta regiune sa se clarifice într-un timp mai scurt. Beneficiarul direct al alegerilor din 1996 este poporul roman si, prin urmare, SUA nu vor accepta sa participe direct la un proces care nu garanteaza iesirea definitiva a Romaniei din mizeria comunismului.Într-o lume nepolarizata, sugestiile si încurajarile au devenit modus operandi în relatiile internationale amicale. SUA încurajeaza deci Romania sa continue pe drumul ales în 1996 si îi sugereaza ca meritele unui proces de tranzitie se vor materializa în integrare. Din perspectiva Romaniei, pozitia SUA nu trebuie sa fie confundata cu aprobarea ritmului si metodelor adoptate de Romania pe perioada tranzitiei. Ea reprezinta numai o recunoastere a faptului ca Romania a îndeplinit minimul de cerinte pentru a i se acorda credibilitate internationala.B. Interesele RomanieiÎn contrast cu SUA, dupa 1990, Romania nu si-a balansat interesele, optînd aproape exclusiv pentru interese economice, în detrimentul celor politice si de stabilitate. În ciuda preocuparii excesive, problemele economice par de nerezolvat. În realitate, problemele economice îsi au originea în imaturitatea politica din anii 1990-1991, cînd s-au pus bazele structurilor Romaniei postcomuniste. În aceasi perioada, Romania si-a ignorat problemele de securitate, minimalizînd importanta celui mai previzibil eveniment al perioadei: destramarea Uniunii Sovietice. Ignorarea problemelor politice si de securitate nu a facut ca ele sa dispara; dimpotriva, ele au continuat sa evolueze pîna cînd magnitudinea lor a fost expusa partial de alegerile din 1996. În ciuda schimbarii retoricii de dupa 1996, problemele politice ramîn în obscuritate: pe de-o parte, deoarece actorii anilor 1990-1991 refuza sa paraseasca scena politica, iar pe de alta parte, din pricina faptului ca cei care s-au afirmat politic dupa 1991 sînt declasati ideologic si moral.Confuzia generata de ambiguitatile politice interne a oferit un impuls fortelor nationaliste, complicînd si mai mult relatiile ei internationale, ceea ce s-a reflectat în scurt timp într-un mesaj neclar în politica externa. Astfel, la doi ani dupa 1996, desi Romania declara ca este preocupata de problemele ei politice si de securitate, ea urmareste cu preponderenta scopuri economice. Din acest punct de vedere, perioada curenta nu se distinge de deceniile anilor ‘70 si ‘80, exceptînd faptul ca Romania va avea dificultati în a plati deficitul de securitate prin eforturi economice. Un pret mai putin costisitor, încercat în primele luni din 1997, ar fi combinat pretul politic si economic, dar aceasta alternativa a fost deturnata cînd interesele economice domestice s-au aliniat disciplinat în spatele noii conduceri.Pe termen scurt, obiectivul economic al Romaniei este modest si vizeaza oprirea declinului economic declansat în 1990. Pe termen lung, aspiratiile Romaniei sînt nostalgice si tin de recuperarea pietelor de desfacere pierdute succesiv ca urmare a destramarii pietei tarilor comuniste si a conflictelor din Golful Persic si din Balcani. Datorita sprijinului primit de la întreprinderile de stat, cerintele capitalului autohton s-au tradus într-o politica de revigorare a industriei, în contrast cu alte state în tranzitie, care au abandonat-o. Evolutiile politice minime de dupa 1990 au limitat drastic numarul investitorilor straini dispusi sa injecteze fonduri si tehnologie în Romania, chiar în conditiile în care capitalul privea cu încredere spre Europa de Est. Mai grav este faptul ca aceleasi evolutii politice minime au prevenit influxul de capital în Romania si dupa alegerile din 1996.În concluzie, politica externa a Romaniei ramîne definita de obsesia ca solutiile problemelor economice sînt panaceele tuturor chestiunilor.1. IntegrareCa un fapt pozitiv, sugeram ca preocuparea Romaniei cu probleme economice au sensibilizat-o la procesele de globalizare si integrare economica cu tarile dezvoltate. În aceasta directie, interesele Romaniei si ale SUA se suprapun, deoarece Romania poate contribui la acest proces prin folosirea bazei ei energetice supradimensionate ca sursa de rafinare a petrolului si alimentare cu energie a economiilor în dezvoltare din Europa Centrala. Tot în acest domeniu, Romania este atractiva deoarece îsi extinde baza energetica nucleara si prin eforturi de a-si finaliza investitiile neproductive. În ciuda afinitatilor structurale ce promit o integrare energetica rapida, procesul va fi încetinit de ineficienta întreprinderilor energofage neprivatizate. În cazul în care va reusi sa accelereze privatizarea, Romania ar beneficia enorm dintr-o colaborare cu SUA.Integrarea economica a Romaniei este însa întîrziata de o politica de protejare a activitatilor locale. În mod curios, acest interes submineaza prioritatea Romaniei de a atrage investitori straini, investitii viabile fiind abandonate din cauza reactiei producatorilor locali care îsi vad periclitata piata. Aceste practici necompetitive nu dau rezultate decît pe termen scurt, iar beneficiile se reduc la sectoarele economice sustinute, ducînd la diminuarea diversificarii structurale a economiei. Politica externa a Romaniei nu s-a adaptat la aceasta problema si continua sa reflecte dogma ca dominarea economica a Romaniei este inevitabila în conditiile în care protectiile domestice sînt ridicate. Romania insista ca în relatiile internationale sa i se acorde statut preferential. Aceasta predilectie, pe termen lung, nu poate duce la relatii economice sanatoase cu SUA.Ca exemplu al rezultatului negativ al insistentei Romaniei de a primi un tratament economic preferential se poate invoca reticenta cercurilor financiare de a sprijini o expansiune a împrumuturilor acordate Romaniei. Reticenta bancilor a fost rezonabil justificata de imobilismul politic, lipsa de garantii guvernamentale si un risc de tara mult prea mare în raport cu sumele solicitate. Pîna în 1996, Banca Mondiala si FMI s-au rezumat sa mentina relatii formale la nivele minime, convinse fiind ca liderii de atunci ai Romaniei nu se puteau desprinde ideologic de anii ‘80. Cu toate ca dupa 1996 atît Banca Mondiala, cît si FMI si-au demonstrat disponibilitatea de a asista Romania cu fonduri de tranzitie, divergente profunde au fost provocate de întîrzierea Romaniei în a formula un program detaliat de reforma, de lipsa de receptivitate a guvernului în a accepta un program realist de tranzitie, precum si de proiectiile legate de incapacitatea Romaniei de a-si îndeplini obligatiile financiare pe termen scurt. Chiar daca nici Banca Mondiala si nici FMI nu au oferit explicatii satisfacatoare pentru tratamentul preferential pe care l-au acordat altor tari în tranzitie, dar întîrzie sa-l extinda Romaniei, Romania ar trebui sa admita ca nici politicile ei (interna si externa) nu au fost adaptate la cerintele ei de capital.2. CoruptieDesi coruptia este un fenomen complex care îmbina aspecte politice, legale, economice si sociale, Romania a optat sa trateze coruptia drept un fenomen natural si sa se ocupe numai de simptomele ei economice. Caracteristica oricarei societati, coruptia atinge însa nivele maxime în societati în tranzitie. Respingem metodologic o analiza bazata exclusiv pe factorii economici, dar consideram ca este relevant sa analizam coruptia chiar si în contextul limitat al prioritatilor economice ale Romaniei. Desi eforturile Romaniei sînt focalizate pe tranzitie economica rapida, integrarea economica în structurile globale este compromisa de inabilitatea guvernului de a controla coruptia.Retorica Romaniei contrasteaza puternic atît cu politica interna, cît si cu cea externa. Pe plan intern, afirmatiile presedintelui Constantinescu sînt optimiste, dar infirmate de realitate. Pentru oamenii de afaceri care contempleaza investitii în Romania, coruptia este la paritate cu legislatia neprimitoare. Surprinzator, presedintele Constantinescu a declarat de curînd ca investitorii straini nu pot pretinde ca exista coruptie deoarece ei nu informeaza organele abilitate. Premisele acestui argument sînt eronate si percep gresit rolul investitorului strain în economia Romaniei. Daca unui investitor i s-ar spune ca succesul afacerii lui depinde de cooperarea cu organele de ordine, probabil ca ar raspunde ca nu are experienta de informator. Presedintele Constantinescu îsi mentine pozitia, în timpul vizitei la Camera Americana de Comert, declarînd ca în Romania "coruptia s-a terminat pentru totdeauna". Este o declaratie socanta – nu poate fi comentata –, care stirbeste prestigiul personal al presedintelui Romaniei, cel care declara în august 1997 ca lupta împotriva coruptiei la nivel local a esuat si ca a avut putine rezultate la nivel central.Mai relevant în abilitatea Romaniei de a controla coruptia este traiectoria si metamorfoza proiectului legii împotriva coruptiei. În varianta initiala, incidenta faptelor si a persoanelor la care legea se aplica includea si liderii de partide sau formatiuni politice. Totusi, proiectul initial a fost amendat, excluzînd categoria mai sus mentionata, iar acum proiectul este amînat din cauza altor "prioritati". Este din nou o dovada trista a tensiunilor elementului politic care, lasat nerezolvat, submineaza celelalte prioritati.Nici pe plan international Romania nu este angrenata împotriva coruptiei. Nu este un secret ca membri ai corpului diplomatic si-au transformat functiile în surse de venit. Este mai putin cunoscut însa faptul ca Romania nu face parte dintre tarile care au semnat în 1997 o conventie ce pune în afara legii plati ilicite facute oficialilor straini în scopul de a obtine contracte guvernamentale. Conventia a fost semnata, printre altele, si de tari est-europene, dar nu si de catre Romania, desi presedintele Constantinescu a declarat ca lupta împotriva coruptiei este o prioritate nationala.În contextul relatiilor dintre SUA si Romania, coruptia capata o dimensiune aparte deoarece SUA este prima si singura tara care incrimineaza darea de mita unui oficial strain. Posibilitatea ca mita sa duca la pedepse substantiale în SUA inhiba investitorii americani sa participe în Romania. Economia SUA reprezinta vehicolul ideal pentru integrarea globala rapida a economiei romanesti; este implicata în toate economiile lumii – deci virtual global – si are cea mai atractiva combinatie de piata de desfacere în raport cu puterea de cumparare si cerintele consumatorilor. În absenta unei economii necontrolate de coruptie, relatia economica cu SUA nu va evolua spre beneficiul Romaniei.În concluzie, mentinerea obiectivelor Romaniei de dezvoltare economica rapida si ignorarea aspectelor de dezvoltare politica si de securitate nu pot duce la o relatie armonioasa cu SUA. Este prematur sa comentam arhitectura unei relatii între SUA si Romania deoarece relatia este înca prea frageda pentru a putea identifica trasaturile functionale. În continuare, scoatem în evidenta aspecte ale vizitelor si punctam elemente de tensiune ce vor defini primele stagii ale relatiei.II. Aspecte ale vizitelorScopul acestui articol nu este sa adauge alte evenimente la cele deja relatate, dar anumite evenimente vor fi mentionate deoarece ilustreaza aspecte ale relatiei SUA cu Romania mentionate mai sus. Statutul vizitelor – fie el oficial, neoficial sau de lucru – este desigur important, dar mai putin relevant, deoarece vizitele au avut o substanta abundenta si diversificata.Elementul central al vizitelor l-a constituit întîlnirea dintre presedintii Clinton si Constantinescu. La încheierea întrevederii, presedintele Clinton a tinut sa îsi exprime satisfactia pentru bucuria sincera pe care i-a facut-o ziua petrecuta la Bucuresti cu un an înainte. Tema întrevederii a fost continuitatea si îmbunatatirea relatiilor dintre cele doua tari. Presedintele Clinton a articulat dorinta SUA de a sprijini tranzitia Romaniei spre integrarea transatlantica, iar presedintele Constantinescu a cîstigat simpatie dînd dovada de onestitate atunci cînd a recunoscut ca Romania este înca o tara cu multe trasaturi socialiste. Întrevederea a contribuit la întarirea bazei relatiilor dintre cele doua tari.La Pentagon, Secretarul Apararii a prezentat onorurile militare presedintelui Constantinescu, primul presedinte roman care a primit aceasta onoare. Conferinta de presa a scos în relief ca Romania trebuie sa continue reforma militara si sa mentina o armata mai mica si mai bine instruita. Contactele la Departamentul de Stat s-au focalizat pe reforma, relatii militare, securitate regionala si conflicte netraditionale. Contactele la Justitie au vizat asistenta legala, iar cele de la Comert au urmarit ridicarea nivelului schimburilor economice.Nu lipsit de importanta, chiar în contextul relatiilor cu SUA, a fost discursul presedintelui Constantinescu la ONU. Romania trebuie sa convinga ca este capabila sa îsi controleze propriile ei granite înainte de a garanta securitatea transportului de petrol dinspre Marea Caspica. Permeabilitatea granitelor în timpul embargoului impus de Consiliul de Securitate Iugoslaviei ramîne un aspect trist al cooperarii Romaniei cu ONU.Conferinta a fost limitata la problemele drogurilor si are o relevanta sporita pentru Romania, care a devenit unul din principalele coridoare ale drogurilor înspre Occident. Pe acelasi coridor tranziteaza refugiati politici si migranti economici atrasi de bunastarea Vestului, persoane pe care Romania pare putin dispusa sa-i opreasca. La ONU, presendintele Constantinescu s-a abtinut sa vorbeasca despre structuri paralele. Acest subiect a fost abordat la Casa Alba. El reflecta sensibilitatea SUA la prezenta pe teritoriul Romaniei a factorilor de risc – traficul ilegal de droguri, persoane si armament – este preambulul destabilizarii. Ajutorul pe care SUA a insistat sa-l ofere va fi asistenta si cooperare contra traficului de droguri, a emigrarii ilegale, a spalarii de bani si a crimei organizate.În toate orasele vizitate, presedintele Constantinescu a avut întîlniri menite sa convinga oamenii de afaceri americani ca potentialul economic al Romaniei nu este diminuat de probleme politice, ca este un potential real si ca Romania poate oferi profit imediat si sigur investitorilor straini. Audienta a fost receptiva, dar rezervata. Presedintele Constantinescu a tinut sa se întîlneasca cu membri ai diasporei si sa le prezinte situatia din Romania. Aceste întîlniri, care au marcat începutul dialogului substantial dintre liderii romani si diaspora, au fost, în general, controversate, dar au creat impresia ca sînt popasuri în campania electorala. Presedintele Constantinescu, spre deosebire de predecesorii sai, s-a dovedit un partener de dialog civilizat.În ultima parte a acestui articol analizam substanta acestor întîlniri. Evenimentul cel mai memorabil în decursul celor doua vizite a fost prezenta presedintelui Constantinescu în Capitoliu, unde a tinut un discurs în fata camerelor reunite ale Congresului. Invitatia a fost initiativa senatorului Dan Coats, care a vizitat Romania în 1993 si care l-a întîlnit pe candidatul Constantinescu în 1996. În ciuda eforturilor, audienta nu a fost compusa decît din cel mult 5 procente din alesii poporului american. Cu toate acestea, valoarea simbolica a discursului este reala, reprezentînd prima cuvîntare a unui lider roman în templul democratiei moderne. Acest simbol este de altfel primul gest afirmativ ca relatiile dintre SUA si Romania au depasit stagiul neconfortabil, au crescut în amploare dincolo de nivelul executivului si ca pozitiile celor doua tari, desi contin divergente, permit acomodarea punctelor lor de vedere comune. Discursul presedintelui Constantinescu a evocat libertatea si democratia, avînd un ecou favorabil si marcînd o schimbare de directie în retorica reprezentantilor Romaniei, schimbare care recunoaste implicit ca afacerile globale se perfecteaza pe Potomac, nu pe Sena, Tamisa sau Moscova. Pentru a întelege semnificatia acestui discurs pentru relatiile dintre SUA si Romania este de ajuns sa mentionam ca în istoria institutiilor americane memoria Congresului a fost întotdeauna mai solida decît cea a Casei Albe.III. PerspectiveViitorul relatiilor dintre SUA si Romania se formeaza acum si numeroase aspecte pozitive au fost reliefate de ambele parti. Vom trece direct la aspectele care pot tensiona relatiile dintre cele doua tari. Analizam tensiuni structurale si expunem factorii pe care Romania se cuvine sa-i ia în consideratie în legaturile ei cu diaspora. A. TensiuniMaturitatea politica a Romaniei va fi testata de rezolvarea problemelor minoritatii maghiare si implementarea tratatului cu Ungaria. SUA urmaresc aceasta chestiune cu prioritate. În primul rînd, anii ‘90 au readus conflictele etnice în prim-planul relatiilor europene, iar situatia unei minoritati de 1,7 milioane – într-o tara incomplet democratizata – are potentialul sa destabilizeze toata regiunea. În al doilea rînd, experienta conflictului dintre Turcia si Grecia a demonstrat ca statutul de aliat trebuie stabilit între membri înainte de, nu dupa, încorporarea lor într-un tratat militar.Reactia SUA la evenimentele pozitive în respectarea drepturilor minoritatilor a fost constanta, echilibrata si a temperat excesele ambelor parti. În 1996, SUA a indicat clar ca nu va tolera pozitiile extremiste ale Ungariei, iar semnarea tratatului dintre Romania si Ungaria a fost declarata la Departamentul de Stat drept "evenimentul saptamînii". În 1997, prezenta unui reprezentant al minoritatii maghiare în delegatia premierului Ciorbea în timpul vizitei în SUA a fost agreata de toti oficialii americani. Totusi, cei care au materializat tratatul dintre Romania si Ungaria nu mai sînt la putere în nici una dintre tari, iar Romania tergiverseaza actiuni decisive, care sa faca procesul de normalizare ireversibil. Regretabil, presedintele Constantinescu evita un rol proeminent în rezolvarea problemelor minoritatilor, cu toate ca a beneficiat de un sprijin politic masiv în alegerile din noiembrie 1996.Totodata, a devenit clar ca problemele minoritatilor nu pot fi solutionate, cel putin în aceasta faza, prin procese democratice. Similar, decizia recenta a Curtii Supreme, care a invalidat un act de guvernare favorabil comunitatii maghiare, demonstreaza ca solutia legala are obstacole fatale. În aceste conditii, neinterventia presedintelui Constantinescu ar putea fi interpretata ca lipsa de interes. În plus, mitul stabilitatii politice care va conduce la o solutie a problemei maghiare a fost spulberat în ultimile 20 de luni; fostul partid de guvernamînt s-a fractionat, unul din fostele partide de la conducere a fost repetat pe punctul de a se diviza, liberalii nu au gasit o formula de reunificare, iar taranistii sînt framîntati de sechelele schimbarii premierului. Asta nu este întocmai imaginea de stabilitate înfatisata de presedintele Constantinescu administratiei americane.Al doilea aspect care poate tensiona relatia SUA cu Romania este reliefat de insistentele Romaniei în a afirma ca îndeplineste conditiile de admitere în NATO. Aceasta pozitie nu este confirmata de realitate si nu reprezinta o schimbare fata de asertiunile regimului Iliescu. Romania este un consumator, si nu un creator de securitate, are dificultati sa îsi mentina armata operabila fara sa îsi submineze economia, a întîrziat reducerea efectivelor militare si are capacitate redusa de integrare cu efectivele NATO. Ca rezultat al economiei în deriva, Romania a fost nevoita sa îsi reduca bugetul militar cu 10%, ceea ce pune în evidenta potentiala valoare militara redusa a contributiei Romaniei la NATO. Minimalizînd deficitul structural si scotînd în relief participarea în operatii militare internationale, Romania da impresia ca îsi forteaza intrarea în NATO prin contributii la securitatea regionala. Participarea regionala este însa benefica pentru armata romana si aduce un element de integrare si schimb de experienta cu alte armate. Asigurarea unei zone de stabilitate în vecinatatea Romaniei este interesul primordial al Romaniei, si abia apoi un interes al SUA. Totusi, Romania insista ca este un "candidat viabil". SUA si-au exprimat clar pozitia dupa întîlnirea de la Casa Alba, identificînd "aspiratiile" Romaniei de a intra în NATO. În aceeasi ordine de idei, Departamentul de Stat mentioneaza ca SUA vor "ajuta sa faca" din Romania un candidat puternic pentru NATO, implicit respingînd argumentele Romaniei ca este deja pregatita pentru admitere.A treia zona de tensiune va aparea tot în contextul NATO, unde Romania va trebui sa ia masuri concrete pentru a-si departa imaginea de potential "cal troian" în alianta. Numerosi specialisti militari si politici din SUA sînt preocupati de faptul ca serviciile de informatii ale Romaniei au facut schimburi cosmetice, nu ideologice, si nu în personalul de decizie. Fostul sef al Serviciului Roman de Informatii a fost schimbat numai la insistentele din SUA, iar fostul sef al Serviciilor de Informatii Externe a fost numit ambasador. Este relevant ca, la scurt timp dupa terminarea vizitei presedintelui Constantinescu, Casa Alba a întarit mesajul ca Romania va trebui sa clarifice pozitia sa în privinta condamnarilor unor oficiali romani care au colaborat cu SUA înainte de 1990. Statutul de aliat nu este compatibil cu pedepsirea unor persoane care s-au alaturat luptei Occidentului împotriva comunismului.Nivelul redus al schimburilor economice ale Romaniei cu SUA poate crea a patra zona de tensiuni, în special în conditiile în care schimburile Romaniei cu Franta au crescut în ultimul an cu 50%. În acest context, Romania va trebui sa diferentieze între schimburi economice si schimburi militare si sa nu substituie contracte cu companii militare drept platforma pentru admiterea în NATO, asa cum a precizat recent ambasadorul SUA. Dupa cum a evaluat si presedintele Constantinescu, schimburile economice trebuie justificate de factori economici, nu politici si militari. Contractul pentru construirea de elicoptere este lipsit de relevanta economica. Înca din 1997, afacerea, începuta de regimul Iliescu, a fost respinsa categoric de FMI drept contraindicata financiar, este nejustificata economic si are o valoare militara dubioasa. Similar, mesajul administratiei Clinton, care a indicat ca o afacere încheiata pe considerente politice este mai bine sa nu fie finalizata, a fost menit sa tempereze impresia Romaniei ca producatorii de armament vor reusi sa convinga administratia ca Romania sa fie admisa în NATO.Mai sensibil strategic a fost contractul de telefonie mobila încheiat cu firma Lockheed; este justificat politic si militar, dar si de considerente economice, pentru ca ofera un produs competitiv pentru comunicatii, iar Lockheed este cel mai mare producator de armament din lume care va mentine relatiile economice în aria de interes a Romaniei – adica, echipament cu aplicatii militare. Lockheed si-a onorat relatiile începute prin furnizarea unui radar performant si, prin acest contract, îsi solidifica pozitia de lider, în eventualitatea ca Romania va urmari sa îsi modernizeze flota de avioane militare. Contractul este economic viabil, nu impune o povara financiara si nu a fost motivat numai de interesele strategice ale Romaniei.A cincea zona de tensiune este progresul reformei. Desi SUA insista pentru urgentarea reformelor, presedintele Constantinescu a indicat ca nu exista un cadru specific de referinta în care Romania va efectua reforma. Pozitia SUA este reflectata în Comunicatul Comun, care vorbeste despre nevoia "cruciala" de privatizare a întreprinderilor de stat si a bancilor.Cu alte cuvinte, asteptarile SUA ca viitorii parteneri vor îmbratisa un sistem cît mai apropriat de valorile Vestului nu sînt compatibile cu infirmitatea ideologica a conducerii Romaniei, care este suprasensibila la efectele sociale. Romania nu a clarificat ca tranzitia înseamna tranzitie spre capitalism si refuza sa accepte ca un pret social poate fi minimalizat printr-un grad sporit de democratie.Aceste zone de tensiune vor forma structura relatiei dintre SUA si Romania pîna la alegerile din 2000. B. Diaspora Relatia dintre diaspora si Romania face parte integrala, nu secundara, din relatia SUA cu Romania si este bazata pe conditiile în care diaspora s-a stabilit în SUA. La fel ca si relatiile dintre SUA si Romania, relatiile Romaniei cu diaspora s-au normalizat. Diaspora poate credita guvernul ca încearca cu buna credinta sa repare greselile comunismului, dar tensiunile persista si sînt legate de actele presedintelui Constantinescu. Normalizarea a început cu declaratiile candidatului Constantinescu, declaratii care au creat speranta ca frustrarile din relatiile ei cu conducerea Romaniei vor lua sfîrsit. În retrospectiva, aceste declaratii aratau ca domnul Constantinescu nu întelegea problemele diasporei, dar erau totusi un mesaj sincer de compasiune. Relatia normala nu poate supravietui prin compasiune si va trebui sa se bazeze pe sinceritate si respectarea inteligentei colective a diasporei. O relatie normala cu diaspora nu va analiza cine beneficiaza si cine pierde, ci va pleca de la premisa ca natiunea beneficiaza din relatii normale cu ea însasi. Daca sînt dubii, sa se analizeze beneficiul net al unei relatii normale în cazul Poloniei sau al Ungariei.Temele discursurilor presedintelui Constantinescu în fata diasporei au fost dialog, participare si integrare, argumentîndu-se ca relatia dintre guvern si diaspora duce lipsa de dialog si, prin urmare, solutia sta în participarea diasporei la guvernare si în integrarea cererilor diasporei în procesul legislativ. Aceasta pozitie va crea noi tensiuni între Romania si diaspora. Premisa ca relatia Romaniei cu diaspora duce lipsa de dialog este falsa si, chiar daca ar fi adevarata, participarea în guvernare si integrarea în procese legislative sînt idealuri imposibile si neproductive în stadiul democratiei din Romania.1. DialogPresedintele Constantinescu nu poate declara ca nu a avut dialog cu diaspora din Statele Unite. La scurt timp dupa preluarea puterii, mai multe persoane oficiale, care si-au arogat capacitatea de a comunica direct presedintelui Constatinescu mesajul diasporei, au ascultat si au asigurat ca mesajul va fi trasmis. Candidatul Constantinescu avea cunostinta personal de problemele diasporei, cu care s-a întîlnit de mai multe ori. Dupa 1996, presedintele Constatinescu a cerut ajutorul diasporei din SUA. În martie 1997, presedintele Constantinescu a lansat un apel pentru campania NATO cu ton de ultimatum, apel care a fost receptionat cu reticenta de o comunitate care credea ca a scapat de amenintari venite de la Bucuresti. Presedintele Constantinescu a comunicat din nou cu diaspora printr-un apel cu ocazia sfîrsitului de an, îndemnînd romanii sa nu întrebe ce poate face tara pentru ei, ci sa caute raspunsuri la ce pot face ei pentru tara. Mai mult decît atît, unii membri ai diasporei s-au întîlnit la Bucuresti cu presedintele Constantinescu, iar de curînd domnia sa a declarat ca nu a facut nimic pentru diaspora. Bazat pe evenimentele din ultimii doi ani, relatia Romaniei cu diaspora nu duce lipsa de dialog, ci de sinceritate si substanta.Deoarece nu poate raspunde la un dialog, mesajul curent al presedintelui Constantinescu a abordat teme constitutionale. Noul mesaj, evocat si de consilierii prezidentiali, arata ca presedintele nu are multa putere, iar capacitatea sa de actiune îi este restrînsa constitutional. Aceasta surprinde, deoarece puterea prezidentiala la care aspira candidatul Constantinescu nu s-a diminuat în perioada în care candidatul s-a instalat la Cotroceni. Oricum, presedintia este o platforma morala pe care presedintele Constantinescu a evitat sa o foloseasca.Inevitabil, presedintele Constantinescu a fost nevoit sa participe la dialog cu diaspora, dar a dat raspunsuri care au dezamagit, dînsul evitînd sa raspunda întrebarilor dificile sau luînd o atitudine pedagogica. Spre exemplu, la întîlnirea de la New York, a refuzat sa raspunda unei întrebari sub pretextul ca nu este semnata, îndemnînd apoi pe cei din sala sa îsi semneze întrebarile si sa se obisnuiasca sa-si asume responsabilitatea!? Întrebarile fusesera deja cenzurate de un membru al diasporei. La Washington, presedintele Constantinescu a refuzat sa raspunda unor întrebari în limba engleza, justificîndu-si refuzul prin faptul ca polonezii vorbesc numai în poloneza!? Standardele democratice în SUA sînt mai înalte si, prin urmare, tind sa ofenseze un politician nerodat într-un dialog deschis. Fie ca accepta sau nu, presedintele Constantinescu ar fi bine sfatuit sa adopte standarde mai înalte de democratie si, în cazul ca reuseste, sa declare un succes personal.Un element comun al problemelor diasporei îl reprezinta proprietatile nerestituite sau însusite prin farse legale. Ele reprezinta vîrful icebergului nemultumirii acumulate de decenii în sufletele celor care au preferat saracia libertatii saraciei sufletului. Presedintele a argumentat ca dînsul suporta ca "principiu" dreptul la proprietate. Acest raspuns nu poate satisface sperantele exilului, sperante de al caror continut presedintele Constantinescu este direct responsabil. Punînd în balanta beneficiile dubioase interne, atitudinea guvernului de a trata superficial aceasta problema este de neînteles. Demonstratii la New York si Washington încetinesc procesul de normalizare. O ofensiva NATO poate fi deturnata sau lipsita de eficienta în cazul ca este contracarata de o campanie la membri ai Senatului sau ai Administratiei, ilustrînd abuzurile dreptului de proprietate în Romania. Senatorii, cei care aproba largirea NATO, sînt sensibili la abuzuri ale guvernelor straine asupra cetatenilor americani.Presedintele face apel la argumentul separarii puterilor în stat pentru a-si justifica neinterventia în problemele care preocupa diaspora. Acest argument este nejustificat din doua motive. Conceptul de separare a puterii în stat, oricum neclar în Constitutia Romaniei, arata ca puterile în stat sînt alese democratic si functioneaza, ceea ce nu este cazul Romaniei. În Romania, puterea judecatoreasca nu este aleasa democratic, ci este subordonata executivului prin Ministerul Justitiei si functioneaza pe criterii politice. Puterea legislativa, care cu îngaduinta poate fi numita democratica, este la începutul experientei constitutionale, si de multe ori este captiva jocurilor politice din guvern. O explicatie mai realista este ca presedintele Constantinescu va testa puterile presedintiei numai daca va beneficia politic. Altfel, ar fi folosit puterea constitutionala exclusiva de gratiere în cazul unor membri ai diasporei.Vizita la Muzeul Holocaustului a reprezentat o contributie importanta la normalizarea relatiilor cu comunitatea evreiasca. A fost un gest candid de asumare a responsabilitatii pentru zilele triste de prigoana etnica din si dupa cel de-al doilea razboi mondial. Ca si celelalte initiative, asumarea responsabilitatii este un pas mic înspre adevarul istoric si corectiile care se impun în politica spre minoritatile nationale.2. ParticipareSugestia presedintelui Constantinescu ca membri ai diasporei pot contribui la guvernare nu este realista, deoarece diaspora nu este convinsa ca poate contribui. Este adevarat ca unii membri ai diasporei sînt în pozitii guvernamentale, dar numarul lor raportat la potentialul participarii este infim. Lipsa de entuziasm de a participa la guvernare este direct corelata cu schimbarile minime la nivelul institutiilor centrale. Se argumenteaza ca schimbarile din conducerea serviciilor secrete sînt semnificative, dar ele au fost conjuncturale si nu motivate de sinceritate politica. Înlocuirea sefului SRI a fost precipitata de vizita ministrului de externe în SUA, iar schimbarea sefului SIE s-a datorat descoperirii unui agent elvetian care a lucrat în Romania. Similar, seful statului a sustinut ca schimbarea unor diplomati din Germania este un exemplu al schimbarilor de personal din MAE, conferind o nuanta de actiune deliberata unui act de retragere calculata a unor diplomati de la post, actiune provocata de acte incompatibile cu statutul de diplomat. Mult-asteptatele schimbari în MAE, sustinute de candidatul Constantinescu, asigurau ca tot personalul, "de la portar pîna la ambasador", va fi înlocuit. Daca rezervele diasporei în a participa la guvernare trebuie sa fie explicate rational, motivele trebuie cautate în contradictiile dintre declaratiile candidatului Constantinescu si ale presedintelui Constantinescu.3. ReprezentareSolutia presedintelui Constantinescu vizeaza numirea în parlament a unor reprezentanti ai diasporei. Aceasta solutie este contraindicata. Alegerile unui reprezentant al unei diaspore raspîndita de la Los Angeles la New York ridica probleme de logistica si finantare si s-ar materializa într-o voce diluata de votantii Sectorului 1 al Capitalei. Totodata, ar fi o eroare reprezentarea în Parlament a unei mase de vot care nu contribuie la bugetul tarii, care nu este framîntata de problemele de zi cu zi ale guvernarii, care nu este reprezentata de o formatiune politica unitara si care cu greu poate fi identificata de o ideologie comuna, în afara de faptul ca si-au ales drumul emigrarii ca raspuns la diferiti stimulenti domestici pe o perioada istorica de aproape jumatate de secol. Ar fi si greu de identificat aspiratii comune între victimele fascismului si dezmostenitii nationalizarii, pe de o parte, si o familie de emigranti care în 1995 a cîstigat loteria de vize pentru SUA, pe de alta parte. Dar argumentul cel mai serios împotriva reprezentarii diasporei în Parlament este acela ca ar reprezenta o democratie falsa. Ideal, un reprezentant s-ar ocupa si ar rezolva în mod democratic doleantele diasporei. Dupa cum democratie în Romania înseamna numai conducere de catre majoritate, si nu si respectarea drepturilor minoritatii, doleantele comune diasporei nu ar beneficia de suportul politic majoritar pentru solutionare. Democratia majoritara nu poate rezolva problemele diasporei, care se datoreaza abuzurilor, nu democratiei. Mirajul procesului democratic a frustrat deja minoritatea maghiara, iar îndeplinirea legislativa a obligatiilor asumate prin tratatul încheiat cu Ungaria este înca la stagiul declarativ. ªansele rezolvarii problemelor diasporei sînt si mai reduse, iar solutionarea lor se va face prin curaj politic în cruciada morala. Altfel, proprietatile nu vor fi returnate, accesul la dosarele rusinii va fi blocat, misiunile diplomatice nu vor fi asanate, iar drepturile diasporei vor ramîne secundare populatiei din teritoriu. Solutia presedintelui Constatinescu de integrare a diasporei în procesul legislativ este o metoda nesincera de rezolvare a problemelor diasporei. Concluzie Relatia Romaniei cu SUA este vitala pentru viitorul Romaniei si depinde substantial de pozitia Romaniei. Stagiul de formare al acestei relatii va traversa o perioada incerta cu riscul ca deschiderea si îmbogatirea ei vor fi influentate negativ de realitatea politica romaneasca. Asumîndu-si un rol curajos, presedintele Constantinescu poate face din dezvoltarea acestei relatii obiectivul central al activitatii sale.Mihai Muset - A fost exmatriculat în 1982 de la Institutul Politehnic, Bucuresti. A absolvit, în 1995, cu Summa Cum Laudae, Hunter College, New York, iar în iunie 1998 a absolvit Brooklin Law School.