"Primavara de la Praga" Incepe, de fapt, In ianuarie 1968, cInd Antonin Novotny este Inlocuit de Alexander Dubcek. In cIteva saptamIni, Cehoslovacia, care parea Inghetata de douazeci de ani, se trezeste. Liderii cehoslovaci trec la reforme. Populatia nu mai doreste sa traiasca la fel ca In trecut, sustine reformele si le Impinge dincolo de limitele avute In vedere de Dubcek si echipa lui. Cehoslovacia era – dintre tarile din blocul sovietic – singura cu o reala traditie democratica si cu o economie dezvoltata care, pIna la lovitura din februarie 1948, rivalizase cu economiile occidentale. Regimul lui Klement Gottwald si Antonin Novotny declasase Cehoslovacia si pierduse contactul cu lumea occidentala atIt In ceea ce priveste democratia, cIt si la nivelul economiei. Noua conducere de la Praga, instalata In 1968, Incerca sa faca uitat esecul regimului si sa readuca Cehoslovacia la standardul ei antebelic, de egala a tarilor occidentale. Pentru asta, trebuia sa ajusteze regimul politic osificat, ineficient. Asta, pentru a cIstiga IntIi de toate legitimitate si pentru a Imbunatati economia. Reformele, limitate, Incercau sa Imbine centralismul economic si monopolul puterii cu pluralismul si economia de piata. Era o tentativa disperata de a scoate tara din dezastru si apatie. Intre ianuarie si august 1968, liderii de la Praga, adesea sub presiunea unor segmente ale societatii cehoslovace, renunta la aspecte esentiale ale tipului de regim de inspiratie sovietica. Desfiintarea cenzurii, rolul sporit si independent al sindicatelor, alegerile libere In cadrul partidului comunist In vederea congresului, dezbaterile publice pe chestiuni considerate pIna atunci tabu, dreptul la greva, reactivarea unor partide anexate pIna atunci comunistilor erau lucruri la care nu se putea spera pIna In ianuarie 1968.In 1956, la Budapesta, insurgentii au provocat In cIteva ore prabusirea institutiilor regimului. Interventia tancurilor sovietice fusese motivata atunci de pericolul ca populatia razvratita sa schimbe sistemul politic si aliantele Ungariei. In Cehoslovacia nu era o revolutie, nici o populatie care sa incendieze sediile politiei politice si ale partidului. Scenariul revolutionar – de jos In sus – era aici schimbat cu unul reformist – de sus In jos. Chiar liderii comunisti impuneau reforme pentru a salva regimul. Riscul major pentru liderii de la Kremlin era ca aceasta experienta, numita "socialism cu fata umana" sa fie preluata si de alte partide comuniste. CInd exemplul parea sa devina contagios, hotarIrea de interventie a fost luata.In aceste circumstante, liderii comunisti români au adoptat pozitii care trebuie privite nuantat. In ciuda relaxarii din anii 1964-68, regimul comunist din România ramInea printre cele mai staliniste. Din 1958, el se lansase Intr-un nou efort de industrializare. Investitiile In industrie crescusera simtitor, colectivizarea se Incheiase In 1962 etc. In viziunea lui Gheorghiu Dej, Ceausescu si a celorlalti membri ai Biroului Politic, lichidarea Inapoierii, micsorarea decalajelor dintre România si celelalte tari socialiste, ca si emanciparea de URSS justificau caracterul autoritar, dictatorial, antireformist al regimului. Monopolul puterii, centralismul acut erau menite sa rezolve doua chestiuni: independenta fata de URSS si modernizarea economiei. Aceste obiective au impus o dubla pozitie fata de primavara de la Praga.1. Liderii comunisti români priveau cu suspiciune reformele care se produceau In Cehoslovacia. Pentru ei, efervescentele dezbateri din presa de la Praga si Bratislava erau de neimaginat, ca si desfiintarea cenzurii. Tentativele lui Ota Sik de a crea o "economie socialista de piata" care sa Imbine planul centralizat cu elemente ale economiei de piata era tot atIt de neimaginat. Aceste reforme erau privite ca un pericol pentru regim. Spre deosebire de liderii PCR, societatea româneasca privea cu simpatie mai ales aceste aspecte ale "primaverii de la Praga". Ea s-a multumit sa stea In expectativa, In speranta ca liderii comunisti vor trece din propria lor vointa la reforme. Ceea ce evident era o iluzie.2. Ce Il interesa pe Ceausescu era desprinderea Cehoslovaciei de Moscova, asa cum facusera pIna atunci Tito, Mao, Enver Hodja si Gheorghiu Dej. Dintre toate tarile care se emancipasera de tutela sovietica, România era singura membra a pactului de la Varsovia si a CAER-ului.In tot timpul "primaverii de la Praga", liderii cehoslovaci si-au afirmat In repetate rInduri fidelitatea fata de Moscova. Politica lor externa urmarea pas cu pas indicatiile de la Kremlin. Ei nu erau interesati de a cIstiga independenta fata de URSS, ci de reformarea sistemului la ei acasa. Sprijinul lui Ceausescu nu se Indrepta spre sustinerea reformelor, ci Incuraja distantarea de Moscova. Pentru Bucuresti era importanta aparitia unui aliat In cadrul pactului de la Varsovia si al CAER. De aceea, de cIte ori Leonid Brejnev Ii ataca pe liderii cehoslovaci, indiferent de continutul acestor critici, liderii români tineau partea lui Dubcek, Ota Sik, Zdenek Mlynar, Ludwig Svoboda etc.In acest context trebuie descifrata pozitia luata de Bucuresti In 21 august 1968. Pentru liderii sovietici, rostul invaziei Cehoslovaciei era de a Impiedica consolidarea reformelor lui Alexander Dubcek. "Doctrina Brejnev" nu era un raspuns la o planuita desprindere a Cehoslovaciei din blocul sovietic. Era mai ales o riposta la contestarea "dogmelor" leninist-staliniste. Regimul lui Brejnev – aparut In toamna anului 1964 pentru a bloca In URSS reformele initiate de Nikita Hrusciov – stopa violent reformele din unul din satelitii sai. "Doctrina Brejnev", a suveranitatii limitate, pretindea ca In interiorul lagarului socialist URSS are raspunderi sporite, ca suveranitatea celorlalte tari din sfera sa de influenta este limitata si ca URSS are dreptul sa intervina atunci cInd interesele "lagarului socialist" sInt amenintate. De fapt, interesul de mare putere al URSS Ii impunea sa pastreze cu orice mijloace pozitiile cucerite In circumstantele Inaintarii Armatelor rosii spre Berlin In 1944-45. URSS nu Intelegea – ca la Berlin 1953, Budapesta 1956 – sa tina cont de vointa populatiei ori a liderilor locali. CInd Isi vedea amenintate interesele, cInd alte mijloace de a se impune esuau, tancurile erau mijlocul folosit pentru a opri In loc istoria. Sau macar de a o amIna, asa cum au dovedit anii 1989-91. In 1968, brutalitatea interventiei URSS si a patru dintre aliatii sai din pactul de la Varsovia trebuia sa puna capat reformelor anilor ‘60, nu numai din Cehoslovacia, ci din Intreg blocul sovietic. Perioada hrusciovista se Incheia. Urma una de Inghet. "Era Brejnev" va fi anticamera prabusirii comunismului. Treptat, regimurile comuniste degenereaza, cuprinse de Inapoiere, ineficienta si coruptie. A fost o chestiune de timp ca – erodate din interior – aceste regimuri sa cada, douazeci de ani mai tIrziu. Prabusirea acestor regimuri In 1989 va angrena si prabusirea URSS.România s-a opus, cum se stie, invadarii Cehoslovaciei. Un miting de proportii a avut loc In ziua de 21 august, cInd Nicolae Ceausescu a tinut discursul care l-a consacrat. Trecusera trei ani de la preluarea puterii (martie 1965), la moartea lui Gheorghiu Dej. Disputele interne pentru putere In partid si In guvern nu impusesera un Invingator cert si, de asemenea, nici un tip de politica. Ceausescu, anturat de baronii lui Gheorghiu Dej, continua linia de emancipare fata de Moscova, pe liniile trasate de "declaratia din aprilie 1964". România nu rupsese relatiile cu Israelul dupa razboiul din Orientul Apropiat, din anul precedent, asa cum procedasera toate celelalte state legate de URSS. România fusese prima tara din blocul sovietic care recunoscuse Republica Federala a Germaniei si facuse schimb de ambasadori cu aceasta. Relatiile României cu Occidentul erau bune. TinInd cont de conditiile geostrategice postbelice, Occidentul accepta un regim comunist la Bucuresti, mai ales daca se desolidariza In unele ocazii de URSS. Ceea ce România facea. Pe plan intern, relaxarea ideologica Inceputa In 1962 continua. Un nationalism Inca difuz era propagat de mass media. Conditiile de trai se Imbunatateau, dupa multi ani de penurii grave. CInd se produce invazia, populatia are sentimente amestecate fata de regim. Declaratia din aprilie 1964 daduse destule satisfactii sentimentelor nationale românesti. Populatia continua sa ramIna antisovietica si, In linii mari, anticomunista. Acceptarea regimului (limitata) venea din lipsa unei alternative si a Intelegerii Impartirii Europei In blocuri. Frica generata de valurile de represiune din anii 1948-53 si 1958-61 era Inca vie. Dupa Inabusirea revolutiei budapestane parea limpede ca este imposibila o Intoarcere la România antebelica si la democratie. URSS era hotarIta sa Isi pastreze posesiunile, iar Occidentul nu era pregatit sa intervina nici chiar atunci cInd populatiile se revoltau cu arma In mIna. Românii trebuiau sa se Impace cu situatia si sa se acomodeze cu regimul. Asa gIndeau toate populatiile din spatele cortinei de fier.Interventia din 21-22 august 1968 a limpezit cIteva din aceste chestiuni.1. Pentru Ceausescu a fost momentul de apogeu. Desi a protestat Impotriva interventiei, paradoxul face ca el a fost beneficiarul ei. Cel putin pentru o vreme. Acel discurs i-a adus suportul Occidentului, care In anii urmatori Ii va da nenumarate semne de simpatie si sprijin politic, dimplomatic, tehnologic si financiar. Clauza natiunii celei mai favorizate, admiterea In GATT, WB si IMF, vizitele sale In Occident si SUA, vizitele unor importanti lideri occidentali la Bucuresti releva toate acestea. Occidentul l-a sprijinit pe Ceausescu din calcul politic, deoarece vedea In liderul de la Bucuresti un opozant al Kremlinului. Se spera astfel spargerea unitatii pactului de la Varsovia si CAER. Autonomia regimului sau – pe care el pretindea a fi o veritabila independenta – i-a permis sa-si consolideze regimul personal.Discursul din balcon l-a impus celorlalti lideri comunisti din PCR. El devine un sef providential, o vedeta a lumii politice mondiale. Partidul, guvernul, regimul se confunda din acest moment cu Nicolae Ceausescu. Lansat Intr-o operatie de acaparare a Intregii puteri, Ceausescu dobIndea cea mai mare victorie a sa. El Isi va folosi prestigiul nou dobIndit pentru a-si subordona baronii si fidelii lui Gheorghiu Dej, pentru a-si Inlatura rivalii si pe cei In care nu avea Incredere. La jumatatea anilor ‘70 Ceausescu va ajunge stapInul absolut al aparatului de partid si guvernamental.2. Populatia avea sentimente si atitudini contradictorii. Probabil ca singurii de acord cu invazia erau nostalgicii stalinisti, ramasi fideli Moscovei, cIteva sute de persoane. Majoritatea populatiei a fost traversata de o mare emotie. Invazia putea fi precedentul unei invazii a României. In acea vreme, parea mai probabil ca România sa fie atacata din cauza gesturilor sale publice de independenta In politica externa. Se vedea mai putin ca pe sovietici Ii deranjau reformele din Cehoslovacia, si mult mai putin sfidarile venite de la Bucuresti.Din cauza liberalizarii din anii ‘60 nu se observa ca regimul lui Ceausescu nu simpatiza reformele lui Dubcek si nu dorea sa le aplice In România. Populatia spera ca emanciparea de URSS sa duca Intr-un timp previzibil si la schimbari In interior. AparInd Cehoslovacia, se aparau si reformele lui Dubcek, Intelegeau cei mai multi. Nu era adevarat. Ceausescu era departe de a fi un lider reformist. El pIndea pentru a acapara toata puterea. Era interesat exclusiv de putere, nu de scopurile ei, si cu atIt mai putin de a democratiza ori reforma regimul. El era chiar mai radical stalinist decIt Brejnev, lucru care se va vedea In anii ‘80. In 1989, cInd se instala primul guvern necomunist din blocul sovietic, In Polonia, Ceausescu a cerut interventia militara. Populatia s-a Inselat In asteptarile ei. Sprijinul necritic, dat atunci lui Ceausescu, dublat de pasivitate, a dus la propriul ei dezastru In anii ‘70, si mai ales ‘80.3. Atitudinea liderilor comunisti români In 1968 trebuie Inteleasa si ca aparare a propriilor lor pozitii. Sovieticii ar fi putut sa Ii Inlocuiasca. Ei s-au folosit de emotia generala, de patriotismul populatiei pentru a nu-si pierde pozitiile politice. Sigur, se amestecau aici si sentimente naturale, Impartasite de restul populatiei, dar esential, elita comunista româneasca a urmarit propria sa supravietuire politica. Schimbarea situatiei politice putea fi urmata la Bucuresti de schimbari de personal impuse de Kremlin. Asa cum s-a IntImplat In scurt timp In Cehoslovacia cu Dubcek, ajuns ambasador In Turcia, si apoi simplu functionar. Pentru liderii comunisti, criticarea interventiei sovietice trebuie citita In aceasta cheie. Nu IntImplator cel mai vehement a fost nr. 1 In partid, Nicolae Ceausescu. Perspectiva istorica ne permite acum asemenea consideratii. In emotia generala din august 1968 se observa mult mai putin acest aspect. Popularitatea lui Ceausescu In acele zile a fost maxima. Daca atunci s-ar fi organizat alegeri, Ceausescu le-ar fi cIstigat.Pericolul unei invazii sovietice a alimentat sentimentul unitatii nationale si hotarIrea de a rezista. Asta i-a permis lui Ceausescu sa se identifice cu regimul, si chiar cu tara. Fara el, liderul popular In Occident, fara discursul si atitudinea lui hotarIta, sustinea propaganda oficiala, sovieticii ne-ar fi invadat. Acest argument s-a transformat In urmatorii ani Intr-un santaj politic continuu. Orice atitudine critica fata de Ceausescu era un act antipatriotic, care ar fi deschis calea unei interventii sovietice. Ceausescu parea sa fie singurul In masura sa apere tara de sovietici. El a confiscat astfel mitul national si l-a folosit pentru instaurarea unei dictaturi personale. Aceasta a dus la dizolvarea institutiilor, la Inapoiere, la ruina. Victoria sa din august 1968 continea germenii revolutiei sIngeroase din decembrie 1989 si ai uciderii lui Ceausescu Insusi.Cariera lui a avut ca momente centrale doua "scene ale balconului". Una In 21 august 1968, apogeul puterii si al popularitatii sale. Alta, In 21/22 decembrie 1989. Aceeasi scena, balconul cladirii CC al PCR, aceeasi multime de sute de mii de oameni veniti/adusi sa-l asculte. Aceleasi argumente folosite de aceeasi persoana: pericolul strain, apararea patriei. Dar, In acest interval se scursesera douazeci de ani de istorie, din care Ceausescu nu Intelesese nimic.Stelian Tanase, dr. - Scriitor si analist politic. Absolvent al Facultatii de Filosofie-Istorie, Universitatea Bucuresti. Autor al mai multor carti (romane, eseuri politice). In 1994, bursier la Wilson Center. Profesor-invitat la UCLA, In 1997. Fulbright, 1997. Redactor-sef la Sfera Politicii.